Bucuria unei generații
|Aveam cinci sau șase ani. În casa nașei mele din Mediaș exista un video-player (îi spuneam doar video pe atunci), unul dintre cele zece mii de video-uri din toata România. Nașu-meu ținea în mână o casetă VHS pe care scria: Thriller. Era videoclipul lui Michael Jackson, 15 minute de groază și muzică despre care nu știam nimic. Habar n-aveam că în lume există astfel de muzică. Până atunci ascultasem Angela Similea și Carmen Trandafir.
Cred că am văzut videoclipul de cel puțin zece ori în acea seară. Până am învățat versuri, mișcări, vorbele lui Vincent Price (mecanic, stâlcit, fără să știu ce spune, dar simțind fiecare cuvânt la cea mai mare intensitate). Am sarit, m-am bucurat, am cântat, am fost fericită.
Evadarea din comunism se făcea în fiecare seară în care puteam să ne uităm la ceva. N-avea importanță ce. Vedeam luptele lui Van Damme, Stallone sau Chuck Norris cu cel mai mare entuziasm, chinuindu-mă să disting mișcări printre purecii de pe ecran, ciuleam urechile să aud traducerea și să prind câteva vorbe originale, în engleză. Mi se deschidea o lume în fața ochilor, timp de o oră și jumătate, una care n-avea nicio legătură cu realitatea pe care o știam dincolo de zidurile casei. Nu erau doar filme. Erau viața noastră. Viața secretă ce ne permitea să trăim mai puțin temători, care ne dădea curaj si speranță. O viață a cărei voce era Irina Nistor.
Câțiva ani mai târziu, aveam să descopăr limba dragostei, engleza, într-o casetă video cu muzica lui Louis Armstrong. Poate de aceea și acum, la atâția ani după acele momente de vizionări de video, muzica în engleză mi se pare că sună natural, cursiv, aproape de suflet. E limba în care am învățat sa iubesc prin versuri. Apoi a venit Revoluția.
“Toți acei oameni care erau pe strada și strigau despre libertate știau că se poate trăi și altfel. De unde? Din filme.” (Chuck Norris vs. Comunism, o productie HBO)
Mergeți la filme. Duceți-vă copiii la filme. Arătați-le lumea, învățați-i că filmul le deschide și mintea, și sufletul.
Ceau, Cinema! este un festival de film făcut pentru cei mari și cei mici deopotrivă. Aveți programul pe site, noutățile le aflați de pe Facebook. Hai la film, Timișoara!
Tweet