Poveste cu jazz si curaj

Am un noroc nesperat de a intalni oameni cu povesti frumoase, care au curaj sa isi schimbe viata in niste momente in care majoritatea prefera sa ramana acolo unde a ajuns pana atunci. Ca, nu-i asa, se spune ca daca pana la 25 de ani n-ai facut alegerile care sa te faca fericit, va fi mult mai greu odata cu trecerea anilor. Eu zic ca nu-i asa, bazandu-ma pe experienta mea de viata, dar sunt constienta ca nu-s multi ca mine, care-si schimba directia in viata la o vreme dupa ce-au trecut de 30 de ani.

Omul frumos pe care l-am intalnit acum doua zile se numeste Silviu si e roman plecat pe dincolo inca de cand avea 14 ani. Prima data in Germania, apoi in Italia, ca sa se stabileasca (pentru moment) in Spania. Si nu, nu asta e partea interesanta a vietii lui, ci faptul ca a inceput sa cante atunci cand traseul lui profesional fusese oarecum stabilit: avea o directie si oricine in locul lui ar fi ramas pe traiectoria aia, pentru un venit constant si o viata fara griji.

Silviu canta jazz si isi spune The Croon. E omul acela cu voce calda si gesturi largi, deschis si vesel, ferm in opinii si care zambeste dezarmant atunci cand ceea ce spui nu e in concordanta cu ceea ce el gandeste. Iubeste muzica si, mai mult decat atat, iubeste jazz-ul cu pasiune. Nu numai ca il iubeste, dar crede ca acest fel de muzica nu e unul elitist, din contra, e unul accesibil, daca oamenii ar inceta sa se lase influentati de opiniile criticilor si ar incerca sa-si deschida mai mult sufletul. Jazz-ul se asculta si cu inima, nu doar cu urechea, curge si se creeaza, de cele mai multe ori, in fata auditoriului. Uraste sa vada instrumentisti care uita de echipa din spate si se lanseaza in solo-uri care dureaza cate 20 de minute, iubeste comuniunea care se creeaza intre muzicienii de pe scena, aceea care transmite publicului ca si el face parte din spectacol, ca muzica se transforma in vis frumos doar cu ajutorul publicului.

Admir oamenii care au curaj sa-si accepte pasiunile si sa le lase sa se manifeste. Silviu a avut curaj sa se apuce de muzica, dar n-a neglijat gandul ca asta ar putea sa nu mearga. E instructor de scufundari in Gran Canaria si, in afara sezonului, e head-hunter pentru o companie de recrutari. Vorbeste 7 limbi si poate sa-ti povesteasca despre miscarile placilor tectonice la fel de usor pe cat ii e sa fredoneze “Viva la Vida”. Iar cand vorbeste despre cei care l-au marcat ca muzician, te transporta intr-o lume plina de saxofonisti, contrabasisti, sunete pe care le simti fara sa le auzi. Ochii ii zambesc si trag interlocutorul in acea lume creata de el, unde totul e atat de viu si de plin de culoare.

The Croon are blog si pagina de Facebook. Si, daca avem noroc, s-ar putea sa-l auzim la Timisoara in toamna. Pe el si pe DJ AL, o colabrare care a nascut un dulce jazz electronic, de ascultat si de simtit.

Tweet