Timișoara și lucrările de artă
Am să încerc să-mi fac un obicei din a scrie aici (și nu pe Facebook) chestiile care mă preocupă preț de câteva rânduri. Cum ar veni, sper în postări mai scurte și mai dese.
N-am idee câtă lume știe, dar Timișoara s-a ales cu câteva lucrări de artă/statui pe străzile pietonale gata renovate. Ș-apăi de când s-a întâmplat asta, s-a dezlănțuit jihadul admiratorilor de statui, alții decât cei care se străduiesc să mai dea câte o tură pe la Muzeul de Artă sau Muzeul Banatului. Că sunt urâte, că de ce avem statuie cu Adam Eva și șarpele, că băiatul cu telefonul din Piața Libertății e hidos și așa mai departe. Aveți aici mai multe detalii.
În fine, eu nu ma pronunț asupra frumuseții/urâțeniei statuilor, că nu-i domeniul meu de expertiză. Pot să zic doar că îmi place să avem în oraș altceva, nu statuile alea de s-au răspândit în toate România, pe modelul Alba Iuliei: domni și doamne lângă care să te pozezi stând pe bancă sau mimând un dialog.
Dar alții apreciază. În speță, cei ce nu-s din oraș. Un domn dintr-un grup de vorbitori de limbă engleză, pe lângă care am trecut pe data de 2 ianuarie, zicea, citez (probabil că ghidul le spusese că statuile nu-s apreciate de localnici): „But what`s the reason? It`s the most beautiful and fresh art I`ve seen in a while!”. Iar Radu Afrim (îl știți, regizorul ăla pe care îl apreciem pentru cam tot ce pune în scenă) a scris pe Facebook așa, am luat cu copy/paste: „oricum in tm sunt cele mai cool statui din ro”.
Amu, ce să zic. Dacă turiștii-s bucuroși, am putea să fim și noi mai puțin cârcotași. Măcar pentru o vreme.
Foto: Modern Art by Shutterstock
Tweet
Arta nu va fi niciodata inteleasa de marea parte a populatiei, pentru ca arta nu inseamna divertisment si scopul ei nu e sa fie “frumoasa”, asa cum au impresia toti carcotasii. Eu am terminat istoria artei si nu pot sa spun ca gata, cum ma uit la sculptura inteleg imediat ce-a vrut sa zica artistul si imi place de mor. Dimpotriva, imi dau seama cat de putin stiu despre arta contemporana, cu toate studiile mele. E nevoie de educatie artistica, de rasfoit carti si albume, de o baza solida de istoria artei pentru a descifra si pentru a aprecia astfel de opere de arta contemporana. Si cum la noi educatia in general lipseste, ce pretentii sa avem de la omul de rand? Eu as lua sculpturile acestea ca pe un indemn catre studiu. In loc sa te simti prost cand le privesti ca nu pricepi nimic si sa acuzi artistul ca e prost si opera ca e o tampenie, mai bine citeste din curiozitate cate ceva despre artist, despre celalalte lucrari ale sale, despre arta contemporana in general. Poate chiar o sa inceapa sa-ti placa si o sa vrei sa aflii mai mult. Ma bucur ca ai atins acest subiect si iti dau dreptate la faza cu statuile langa care sa te pozezi, bine ca n-au pus din alea.
Ce bine ar fi ca statuile astea să ducă la studiu mai în detaliu. Foarte mulțumesc pentru comentariu