All that jazz
Hai ca n-am mai avut de mult muzica pe aici. Muzica de suflet si de stare de bine, muzica sa inunde simturi si sa acopere gauri din creier, muzica de citit o carte, de baut un pahar de vin, de uitat ochi in ochi.
Jazzul are puteri magice. A inceput fiind refugiul meu, apoi mi-a dat stari de exaltare; acum e doar un loc in care raman, una dintre putinele constante ale vietii mele. Orice ar fi, bine sau rau deopotriva, se “sarbatoreste” cu jazz. Cafeaua se face cu jazz, micul dejun incepe cu jazz, seara se incheie cu jazz. E singura muzica nedelirant de trista sau exuberanta in veselie. Asa cum zicea Al Jarreau, maine poti asculta muzica clasica, poimaine poti asculta pop. Dar jazzul e despre acum, despre clipa de azi, despre ceea ce simti in acest moment. Si, pana la urma, despre echilibru.
Jazzul se “face” pe loc. Toate discurile artistilor de jazz sunt niste mari imporvizatii de studio, oricat de multe partituri ar exista. E lectia de viata pe care o ascult zi de zi, pe care o invat dimineata, la pranz si seara si care-mi arata aproape bagandu-mi un deget in ochi ca viata e atat de misto tocmai pentru ca nu urmeaza o partitura ci vine cu nebunie frumoasa. Pana la urma, tristetea profunda si bucuria imensa sunt la pachet cu acelasi set de lacrimi izvorate din sufletul care le simte pe toate la fel de intens.
Jazzul se “face” live, exact asa cum viata se intampla indiferent de toate programarile facute. Marea si imensa bucurie e acel moment in care constientizezi ca tot acest “live” e menit sa-ti aduca sentimente adevarate, lasandu-te surprins de ceea ce se intampla pe scena, ceva ce nu astepti (pentru ca stii cum suna melodia pe disc), dar pe care-l poti imbratisa cu cea mai sincera naturalete.
Sunt inapoi pe blog dupa o perioada nesingulara in istoria lui; ca si alta data, am ramas in pana de inspiratie, m-am lasat acaparata de munca mai mult decat mi-am dorit. Am lasat putin praf sa se aseze pe pagina asta virtuala, dar il sterg incet, cu o carpa moale si umeda, incercand sa scriu la fel de mult pe cat imi doresc sa fac asta.
Luati putin de Hiromi, impreuna cu Anthony Jackson si Simon Philips. Divin, va spun. Divin.
Foto: Jazz by Shutterstock (e foto cu licenta speciala, obtinuta in urma unui parteneriat cu ei)
Tweet
