Ce e bine să știți despre candidatura Timișoarei la titlul de Capitală Europeană a Culturii

Subiectul „Timișoara Capitală Culturală Europeană” e acoperit pe acest blog înca din 2010. Pe vremea aia se știa că România va candida pentru anul 2020. Tot de pe atunci am început să mă interesez temeinic despre ce înseamnă, la propriu, depunerea candidaturii. Cine o face, cum se face, cine e responsabil de bunul mers al lucrurilor, care e calendarul candidaturii și așa mai departe.

Odată cu cea mai recentă campanie a ATCCE (#21pushups, o campanie care încurajează timișorenii să faca sport și, prin asta, să-și arate susținerea pentru candidatura orașului), am văzut o multitudine de speculații referitoare la ce înseamnă cultura pentru Timișoara, la subiectul candidaturii sau care sunt responsabilii. Mai mult, am văzut tot felul de comparații cu Sibiul, care a fost CCE în 2007, comparații care nu-și au rostul dintr-un motiv foarte simplu: spre deosebire de Timișoara (și celelalte orașe candidate pentru CCE în 2021), Sibiul a fost invitat să fie Capitală Europeană a Culturii.

„Asta cu sportul nu e cultură.”

Pentru început, o sa las aici definiția culturii. CULTÚRĂ ~i f. 1) Totalitate a valorilor materiale și spirituale create de omenire pe parcursul istoriei. 2) fig. Cunoștințe vaste în diferite domenii, pe care le posedă cineva. 3) arheol. Totalitate a vestigiilor materiale și spirituale, descoperite în urma săpăturilor arheologice, caracteristice pentru un anumit areal, într-o anumită epocă. 4) agr. Ansamblu de lucrări agrotehnice necesare plantelor agricole. 5) Teren cultivat cu un anumit fel de plante. 6) Creștere a unor animale. ~a viermilor de mătase. 7): ~ de bacterii creștere în laborator a bacteriilor; colonie de bacterii obținută în laborator pentru scopuri științifice. 8): ~ fizică ansamblu de metode și sisteme de educație fizică care contribuie la dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc. [G.-D. culturii]

Cultura, oameni buni, nu înseamnă doar cultură înaltă. Când spunem cultură, nu ne referim doar la teatru, film și muzică; nu avem în minte doar festivaluri mărețe. Cultura înseamnă și moștenirea istorică, aia pe care o vedem în clădirile istorice, de exemplu. Cultura mai înseamnă și gastronomie, adică mâncarea specifică unei anumite zone, care suferă modificări în funcție de bagajul cultural al celor care ajung să locuiască într-o anumită zonă.

Cultura mai poate fi sportivă, economică, artistică și așa mai departe. Tot ceea ce facem și spunem ține de cultura noastră.

„Avem atâtea clădiri istorice, de ce nu le bagă Asociația în seamă, să vorbească despre ele?”

Ba, pardon, poveștile Timișoarei istorice și a oamenilor ei extraordinari se găsesc pe un site special făcut pentr asta. Se numește Timișoara în orice colț de Românie și e un site la care se muncește mult pentru conținut de calitate. Sigur, dacă nu e nimic pentru care s-arunci cu noroi, nu e foarte băgat în seamă.

„Primarul Robu nu se concentreaza pe dosarul de candidatură.”

Foarte bine, pentru ca nici nu trebuie. Primaria Timisoara este membru in Consiliul de Administratie al ATCCE, deci aceasta asociație nu e a primariei. N-a fost niciodată. E o asociație înființată de societatea civilă, nu de primărie. Fiecare membru plătește o cotizație anuală, iar primăria, pentru că asociația execută un proiect de candidatură care, dacă va ajunge să fie ales dintre toate celelalte, ar fi un mare beneficiu pentru oras, oferă anual o suma mai mare decât cotizația de membru. Pentru cine e interesat, există ănformații pe Google despre suma pe care o alocă celelalte primării de orașe. O să vedeți că la Timișoara se dau cei mai puțini bani.

„Cum să câștigăm titlul de CCE prin flotări?”

Nu-l câștigăm așa. Sigur că nu. Dar comunitatea, oamenii pentru care se scrie, de fapt, proiectul de candidatură, pot să își arate sprijinul și așa. Făcând flotări. Sau genuflexiuni. Sau mergând la teatru. Sau în Parcul Rozelor, la festival. Sau scanzalizându-se pentru că niște muzicieni au fost opriți să cânte de către poliția locală – e și asta una din vocile comunității. Sau alergând la maraton. Toate lucrurile astea înseamnă sprijin pentru candidatură.

Altele bine de știut.

– pe 10 octombrie 2015 e termenul limită de depunere a dosarului

– în luna decembrie se vor anunța finalistele

– în 2016 se ia decizia finală, iar orașul câștigător are la dispoziție patru ani pentru a pune în practică proiectul prezentat

Pentru orice alte nelămuriri, sunt sigură că site-ul Asociației (cel de pe care mi-am luat și eu informațiile) se găsește aici. Și zău că n-ar strica mai puțină cârcoteală. Dar înțeleg, e mai greu să sprijini decât să spui răutăți.

Tweet