Ziua Cătălin Ștefănescu la FITS 2016

Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu e un prilej excelent de a mă pune la curent cu producțiile teatrale românești. Nu că n-aș avea ce să aleg din cele străine (doar sunt 70 de țări participante la festival), însă mi-s dragi poveștile scrise și/sau regizate de români.

În acest context, spectacolele de ieri (prima zi pentru mine, a patra zi a ediției 2016) au fost alese exact pe acest principiu: spectacole românești, despre care am auzit de bine și foarte bine, cu actori pe care mi-e drag să-i văd jucând: Moroi (de Cătălin Ștefănescu și Ada Milea, în regia lui Alexandru Dabija și cu scenografia lui Dragos Buhagiar și actorii Teatrului Național Radu Stanca) și Vanilla Skype (scenariul și regia Cătălin Ștefănescu, cu Marius Manole, Vlad Zamfirescu, Medeea Marinescu, Andi Vasluianu, Alex Ion, Vlad Purdel, Mircea Postelnicu și Marcel Iureș).

N-am să vă fac cronică de teatru, însă am să vă spun cel puțin două vorbe despre fiecare spectacol și, mai ales, de ce cred că ar trebui să mergeți să le vedeți când se joacă prin țară sau în București.

Moroi e producție a TNRS, deci îl puteți vedea la Sibiu și în afara festivalului. Un spectacol suprarealist, adus „cu picioarele pe pământ” de versurile și muzica Adei Milea – excepționale din toate punctele de vedere – care arată cu multă autoironie viața la țară în contextul credinței că viața de după moarte nu înseamnă nimic altceva decât continuarea unor obiceiuri dobândite în timpul vieții. Mi-a plăcut mult explicația asta a lui Cătălin Ștefănescu (mă rog, cea pe care am sesizat-o eu) pentru călătoria sufletului: nimeni nu se schimbă fundamental, nici măcar după moarte.

Vanilla Skype e un spectacol-mărturie, cu gândul ăsta aș vrea să mergeți în sala de spectacole. E un soi de confesiune a unor oameni care s-au cunoscut la Ideo Ideis, festivalul de teatru tânăr care are loc în fiecare an la Alexandria (Teleorman). Am văzut anul trecut o lectură din acest text și mărturisesc că momentul de aseară, în care am văzut spectacolul de la cap la coadă, a fost unul îndelung așteptat și care m-a bucurat deplin. Sigur, eu simt altfel spectacolul ăsta, prin prisma omului care a fost alături de o parte dintre oamenii de pe scenă la confesiunile din timpul festivalului de la Alexandria, însă fiecare poveste, fiecare replică, fiecare gest e atât de bine construit încât spectatorul se bucură de povești de viață reale, explicate simplu, onest și fără ascunzișuri.

Am văzut deja trei spectacole care au pornit de la textele lui Cătălin Ștefănescu (pe primul l-am văzut în vara anului trecut, Păi despre ce vorbim noi aici, domnule?) și nu pot zice decât atât: abia-l aștept pe următorul!

Iar dacă stelele se aliniază, mâine îl vom avea pe realizatorul Garantat 100% și autorul spectacolelor de mai sus la live-ul zilnic de la FITS 2016. Azi ne povestim cu Vlad Tăușance, director artistic la Baia Mare 2021. Împreună cu Alex și Ruxandra, încercăm să aducem mai aproape de voi bucăți frumoase de FITS, pe contul de Facebook al lui Alex.

Foto „Moroi” – Adi Bulboacă pentru FITS 2016

Foto Vanilla Skype – Maria Ștefănescu pentru FITS 2016

Tweet