Teambuilding. Dunare. Oameni

Stiti sentimentul acela cand traiti o experienta minunata, iar apoi va este foarte greu sa o povestiti si nu gasiti nici cuvintele, nici constructiile de fraze potrivite sa o redea? Ei, fix asta traiesc eu acum. Ma uit de o vreme la pagina goala de wordpress si incerc sa imi asez gandurile intr-o ordine care sa merite scrisa. Poate ca n-o sa reusesc si o sa fie o nebunie totala aici, dar asta e ceea ce am trait, fara corecturi si fara sa ma gandesc prea mult la tastele pe care le apas. Teambulding cu Bloggers Inc. a fost una dintre cele mai tari experiente de cand sunt blogger.

Ideea de “teambuilding” ma duce cu gandul la o corporatie care doreste ca angajatii pe care-i are in grija sa se simta bine in echipa. Sa invete ce e aia o echipa, daca nu stiu, sa isi dea mana, sa se ofere pe ei ca suport pentru ceilalti. La fel s-a intamplat si aici, minus corporatia, ceea ce a facut ca lucrurile sa fie si mai interesante. Teoretic, noi, cei care ne-am aflat pentru 2 zile la Hotel Continental Portile de Fier, nu aveam liantul care sa ne uneasca (adica o companie pentru care sa tragem la munca – desi online-ul poate fi numit corporatia noastra), practic ne-am sudat de parca scopul nostru comun ar fi sa schimbam lumea.

E ciudat cum functioneaza mintea omului. Eu, de exemplu, desi stiam ca am Dunarea atat de aproape de Timisoara (o si vizitasem pe la Cazane, vazusem statuia lui Decebal, ma plimbasem de-a lungul ei pe un drum pe care asfaltul lipsea cu desavarsire), continuam sa ma gandesc la ea ca la o zona pentru care trebuie sa strabat 1000 de kilometri de tara cu drumuri proaste si aglomerate, uitand, de cele mai multe ori, ca trebuie doar sa intind mana si sunt acolo unde imi doresc sa fiu.

Dunarea de la Portile de Fier e spectaculoasa. E ca o iubita calma, blonda, care te lasa sa o atingi, dar care te invaluie in negura curentilor daca nu o tratezi cu repectul pe care il merita. Asta am vazut la oamenii care ne-au fost ghizi, respect pentru natura, pentru Doamna Dunarea care ii hraneste si ii face sa se mire de minunile pe care le-a facut de-a lungul unor sute de ani.

Pestera Ponicova din Cazanele Mari nu se poate povesti. Am fost uimita, din nou, de forta si imaginatia naturii, de felul in care viata le aranjeaza pe toate in asa fel incat, la momentul potrivit, sa iti dai seama cat de mic si neinsemnat esti si cat de mare e natura de care ne incapatanam sa nu avem grija. Am escaladat pietre, am urcat pana la “dormitorul principal” (asa cum l-am denumit eu, nestiind ca acolo chiar e locul in care dorm liliecii) si m-am chinuit sa cobor in siguranta pana inapoi spre salupa cu care am ajuns la pestera. Am incercat sa fu mai responsabila decat sunt de obicei si sa calculez fiecare miscare, fiecare pas pe care il puneam pe pietrele umede sau pe pietrisul alunecos. Ajunsa inapoi la salupa, am simtit o imensa satisfactie ca am mers pana acolo sus, ca mi-am pus muschii la treaba, ca am vazut o bucata de Romanie atat de frumoasa.

Despre probele de la teambulding o sa va povestesc intr-un articol separat, in care sa va spun si de ce Aventuria este cea mai tare afacere de care am auzit in ultima vreme. Si, desigur, dupa bunul meu obicei, sa va povestesc despre oamenii Aventuria, acei doi oameni pe care i-am cunoscut eu si care m-au uimit cu grija pentru noi si cu respectul pentru sport. Tot acolo o sa va povestesc si de ce Hotel Continental Portile de Fier e perfect pentru intruniri de felul asta si de ce ar fi bine sa apelati la ei daca va trece prin cap sa mergeti, cu echipa cu care lucrati, in cautarea aventurii.

Atunci cand mergi in teambuilding cu niste oameni pe care abia ii cunosti, exista niste temeri, normal. Dar cand oamenii aia (pe care abia i-ai cunoscut) iti intind mana si te ajuta sa treci peste micile obstacole intalnite, se numeste ca ai participat la un teambulding reusit. Sper doar ca pot sa-i sustin si eu, pe toti cei care au fost acolo, la fel de tare cum m-au sustinut ei pe mine.

Noi (Cristina, Razvan, Cristi si cu mine) am facut o echipa. Asa au decis sortii. Zdeto (ma rog, mana care tine aparatul foto) e bonus

Tweet