Tinerete fara batranete si viata fara de internet

E vremea unei lepse. Adica a aleia primite cado’ de la Clawd, care ma intreaba cam cum ar fi viata fara interneti. Pfuuuaaa, cum sa fie, bre? Ca io nu prea fac abuz de el (zise ea, cu ochii la iconita de TwitterFox, care s-a inrosit brusc).

(Am facut o pauza de vreo 3 ore)

Intre primul paragraf si asta, s-a facut o pauza. Pauza in care mi-am dat io seama ca internetii is buni, dom’le. Si fara ei ar fi rau de tot. Sa va spun de ce.

M-am dus io frumos la o terasa si am sezut de povesti. La un moment dat, interlocutorul meu s-a intalnit cu un domn si au inceput ei sa povesteasca de-ale lor. Io am pus mana pe ziarul care sedea pe masa (Saptamana financiara) si m-am dat interesata de articolele generate de criza asta mondiala. Evident ca nu eram interesata chiar de tot ce scria acolo, dar mno, aveam o activitate.

Faza misto a fost ca batea vantul. Si ziarul e ziar, adica lat, usor, foarte vulnerabil si la un suflu usor, d’apoi la ditai furtuna de pe terasa respectiva. Atunci mi-am dat seama de ce citesc ziare onlain si nu mai vreau sa cumpar hartie. Ca aproape ca m-am inecat in cerneala la cat de des imi ajungeau paginile pe fata.

Sa nu mai punem la socoteala faptul ca trei sfert din informatiile care imi ajuta la munca le iau de pe net. De pe Gugal, mai exact. Si muzica ascult de la un radio online. Cu sora-mea, mai nou, vorbesc prin intermediul blogului, deci…si asta ar fi un punct in plus pentru internet, chiar doua.

Ca o concluzie, viata fara interneti ar fi cam naspa. Dar, pe de alta parte, poate ca as avea mai mult timp sa citesc, sa ma plimb, sa admir un apus de soare, sa-mi vad mai des prietenii sau sa ma joc.

Vipera, Denisa, cum ar fi viata voastra fara internet? Cititorii mei? Ce credeti?

Tweet