Trei de trefla – 3
Azi m-am dus pentru prima oara pe anul asta la Irish Pub-ul nostru cel de toate zilele. Ala de langa tribunal, da. Am intrat, m-am pus jos si …Lita Ford cu Ozzy se auzeau in difuzoare. Instant m-a apucat o stare de reverie, am ascultat piesa in liniste si apoi mi s-a facut dor de Ozzy. Nu de Black Sabbath, azi nu am Dio mood.
Pe Ozzy l-am descoperit relativ tarziu, eram deja la liceu cand am ascultat primele piese Black Sabbath si, blasfemie, nu mi-a placut de la inceput. Mai tarziu, cand am mai crescut putin, am ascultat altfel piesele si le-am si inteles. Dupa ce Ozzy a inceput sa cante singur, am fost de-a dreptul extaziata de muzica lui.
Asa ca va las cu cele trei piese de suflet, pe care le-as asculta oricand-oricum-oriunde. Enjoy!
Tweet
5 Comments
Ozzy….cum tremuram toata in liceu cand il ascultam. Si ce-mi placea cand canta cu Black Sabbath… oh, sweet memories.
Si de la o dedicatie de pe Facebook (Paul Rodgers “Muddy Water Blues” ) ajung aici, la Ozzy. Prima oara l-am vazut pe Ozzy scrijelit pe casa scarii, pe pereti, alaturi de Iron Maiden, Manowar, Metallica, Guns N’Roses si alte nume de formatii ce mi-au starnit, la momentul respectiv, curiozitatea. Apoi am devenit metalist (ca asa se zicea la mine la bloc), iar prima caseta originala a fost cu Ozzy Osbourne. Ultima oara l-am auzit pe Ozzy aici, la tine. Merci!
Liviu, multumesc, dar te corectez: cel mai recent l-ai auzit la mine, ca Ozzy e nemuritor si o sa-l mai auzi muuult timp de aici inainte!
Corect!
preferata mea e DREAMER!!..for ever!