Aduceti-mi incarcatoru’!!!

30 Jun 2011 | Postat in : Calea (mea) Lactee

De o vreme incoace o citesc pe Haolica, o gagica tare faina care, cand nu scrie despre pataniile vietii, scrie despre ce se mai intampla pe la RDS/RCS. Sunt savuroase povestirile si cred, sincer, ca e unul dintre cele mai misto bloguri descoperite de un an incoace. Asa sa-i tina Dumnezeu naavu’. Si din post in post, mi-am adus aminte de o faza foarte draguta, care s-a intamplat pe vremea in care lucram intr-un magazin al unui dealer Orange.

Magazinul era in centru, deci toata ziua era plin de clienti. Sibiul fiind, se stie, un oras in care (b)oierii vin la cumparaturi, intr-o zi ma trezesc ca vine un cioban, de ala cu suba pe el, aterizat direct din Miorita. Voia sa cumpere un telefon mobil, “cu cartela, domnita, ca unde gasesc io magazin la stana, sa-mi platesc telefonul?” Din vorba in vorba, aflu ca el n-a vrut telefon mobil, dar o plecat flacaul care era cu el ucenic si ca ii trebuia neaparat unul.

Ii dau telefonul, ii arat putin cum sa-l foloseasca, omul era cuminte si asculta. Parea ca si pricepe, oricum am stat aproape o ora cu el, sa-i deslusesc tainele telefoniei mobile. Ii arat cum trebe sa incarce bateria, cum il inchide, cum il deschide, chestii de astea. Omul plateste, multumeste frumos si pleaca, io raman in magazin, fericita ca am mai adus o data lumea in contact cu un om. Sau invers.

Peste vreo 3 sau 4 zile il vad din nou cum se apropie vertiginos e magazin. Initial m-am bucurat, dar dupa pasii apasati pe care ii facea, mi-am dat seama ca nu era de bine. Intra in magazin si de la usa arunca telefonul cu o patima de am crezut ca se sparge in bucatele mici si fine ca nisipul. N-a avut nici pe dracu, era un Nokia 6110, rezistent ca otelul. Si incepe sa urle:

- Domnita! Trajneasca-l soarele de celular!

Direct m-am albit, ma gandeam ca ma ia ciobanul la incins prin magazin. Colega mea era plecata dupa mancare, io eram singura cuc, nici macar un client nu era pe acolo, sa ma scoata din ghearele animalului. Incerc sa ma linistez si intre, cat de calma pot:

- No, bade, da’ ce-i baiu’?

Nervos din cale-afara, isi da sumanu’ jos, se pune pe scaun si zice:

- Pai, domnita, mi-ati aratat de unde sa-l incarc, l-am pus la incarcat. De trii zile sta acolo si nu merge, domnita, nu merge nici sa te rogi de el cu slujbele!

Iau telefonul, il inchid si apoi il deschid. Telefonul s-a aprins, bateria era plina, semnal ok, incerc la 444 serviciul clienti (ca asta era numarul de test, sa vedem daca functioneaza), era perfect.

- Uite, zic, merge perfect.

Ciobanul meu isi da cusma pe spate, si spune, obidit:

- Domnita, ia sunati-va pe dumneavoastra si vedeti daca va intelegeti cu femeia aia care zice ca trebe sa-mi incarc telefonul. Ca io nu ma inteleg nicicum cu ea.

Tweet