Mda, azi sunt prolifica rau, n-am muncit mai nimic, nu ca nu vreau, da’ n-am cu cine… Am recuperat la scris pe blog, ca si asa imi faceam probleme ca l-am abandonat.

Deci poze. Nu sariti, ca nu-s vreun maestru fotograf, am pozat doar ce mi-a placut tare.

Cam asta am vazut eu timp de 3 zile: munti, zapada si soare

Podul asta e superb, iar daca ar fi restaurat, ar fi o minune

Centrul orasului. Parasit, ca aproape tot orasul.

Eu, bineinteles, cu gura pana la urechi.

Se terminase lichidul de sters parbrizul cu 10 km inainte de Lugoj. Cam asta se vedea din masina.

El e Bill. Isi gasise in loc mic de tot prin care vedea (oarecum) drumul.

Si cam atat. Poze de la Craciun pun cand vor vrea sa se incarce, ca pe blogul meu pana si comenzile pe care le trimit intru procesare au personalitate.

Mama lor de idioti…mai am putin si pornesc razboi in bloc. Dupa ultimul episod cu vecinele minunate mi-am zis ca nu mai am treaba cu vecinii din bloc. Ti-ai gasit, n-ai cum, astia-s o adunatura de retarzi ceva de speriat.

De vreo cateva luni bune, vecinii mei de deasupra cred ca si-o trag in draci. Asta nu-i un lucru rau, ma bucur ca le merge bine (desi sper sa foloseasca ceva protectie, mai au 3 prichindei care misuna prin casa), dar ma gandesc serios sa le fac cadou un pat. Care nu scartaie. Si mai ales, care sa nu para ca se rupe in fiecare noapte, nu de alta, dar nu mai lipseste mult pana o sa-mi pice lustra in cap sau pana cand o sa se crape tavanul de tot.

Mno, dar aseara, vecinu’ viril s-o apucat el de batut cuie. Ce aseara, azi noapte, ca era 12:46 cand m-am uitat la ceas. Am stat cuminte si rabdatoare, ma gandeam ca i-o fi cazut omului vreun tablou in cap de la trepidatii si tre sa-l monteze la loc, da omul doua ciocane in cui si termina. Nu. A dat vreo 20 de minute, in continuu. In perete si in creierasul meu mic. Evident ca mi-am luat ceva pe mine si m-am dus sa bat si eu, in usa dansului. A venit la usa mirat, cum ca cine-l deranjeaza la ora asta. Eu, cu nervii pe moturi, am reusit sa fiu destul de calma si i-am explicat ca, orice motiv ar avea, nu se poate sa bata cuie in pereti la ora aia. Raspunsul m-a lasat fara replica: “Pai eu credeam ca toata lumea doarme si nu deranjez pe nimeni daca imi montez un dulap in bucatarie”. N-am stiut ce sa-i raspund si m-a apucat un ras isteric. I-am zis noapte buna si m-am dus la mine acasa, incercand sa adorm desi bocaniturile se auzeau in continuare. La un moment dat, un ” te bag in p… ma-tii” racnit din suflet, l-a potolit. Cateodata e bine sa ai pereti din nisip, te faci inteles rapid :))

Observ ca e in trend sa-ti faci bilantul lui 2008 si sa-l pui pe blog. Iar cum mie imi place sa fiu in tendinte (hahaha, mi se pare foarte amuzanta afirmatia asta), trebuie sa-mi inchei si eu socotelile cu anul 2008.

Per total a fost un an dezastruos din toate punctele de vedere. Sa zicem ca un lucru bun e inceperea colaborarii cu firma la care imi prestez acum activitatea, desi nici asta nu e cine stie ce fericire. Pe plan personal, dezastrul s-a transformat in inundatii amestecate cu incendii, fara forte militare care sa salveze situatia, doar niste lenesi care beau tuica la crasma satului. Cu alte cuvinte, m-am afundat in niste chestii proaste sau foarte proaste, din care am fost prea comoda sa ies. Din care inca sunt prea comoda sa ies, ca am pasit cu ele si la cumpana dintre ani. Cu ele si cu o sticla de Jack, ceea ce nu-i, totusi, foarte rau.

Realizari notabile pe 2008 (aleatorii, nu-mi place ordinea cronologica):
*am mers la toate nuntile si botezurile posibile (nu-s realizarile mele, dar, avand in vedere numarul lor impresionant, ma felicit ca am iesit intreaga la cap din toata dulcegaraia);
*am implinit un numar de ani (tot mai mare in fiecare an, nici asta nu-i o realizare de-a mea, dar tot ma felicit ca am ajuns oarecum intreaga la cap pana la varsta asta);
*m-am sarutat cu o fata (hai ba, nu fiti socati, ce naiba…) - nu pot sa spun ca mi-a placut in mod deosebit, deci inca raman la barbati;
*i-am cunoscut pe Visurat, Denisa, Veve, Richie, Dan, Dani, Oana, Bloodie, Tomata, Dojo, Cami, Nuzzu, Maddy si multi altii, pe la intalnirile de bloggeri; tare faini oameni;
*mi-am facut blog (da, asta ar fi trebuit sa fie undeva mai sus);
*mi-am luat carnetul de sofer (care mi s-a furat mai apoi, dar important e ca sunt legala pe strazi; si are si doua puncte de penalizare deja );
*am facut multe drumuri prin tara si am adunat un numar impresionant de kilometri pentru un sofer incepator: 6000 in 2 luni jumate;
*am citit (carti, nu doar bloguri) mai mult decat in alti ani.

Ce-mi doresc in 2009:
*sa fac curatenie, in primul rand (fiecare intelege ce vrea de aici);
*sa ma plimb cat mai mult;
*sa fac un chef monstru de ziua mea;
*sa fiu mai acida si mai rea (din cate am auzit, sunt pe drumul cel bun);
*sa fiu sanatoasa;
*sa cunosc si mai multi oameni noi.

Atat cu uitatul in urma si cu dorintele. Sunt curioasa, totusi, ce ma asteapta.

Ce de praf s-a adunat pe aici. Am zis ca iau vacanta si am luat-o de tot. Fara mers la birou (!!!) (doar o zi intre Craciun si Revelion, dar nu se pune), fara telefon de serviciu, fara stress. Doar am mancat (am pus 4 kg in perioada asta), am dormit, m-am uitat la filme si am calatorit.

Craciunul a fost frumos, ca orice Craciun. Cred ca am fost cuminte, ca am primit mai multe cadouri decat m-am asteptat. De unul, in mod special, am fost extrem de surprinsa, drept urmare am si reactionat destul de prost, dar asta e deja alta poveste. Am calatorit la Sibiu, m-am vazut cu Baghy (un zapacit si jumatate), pe care l-am carat dupa mine in vizita la prieteni - si sper ca s-a simtit bine, m-am plimbat prin frumosul oras si cam atat. Relaxare totala.

Revelionul a fost la Herculane, o zona minunata, dar parasita cu desavarsire. Am mancat un frig crancen, de multa vreme nu am mai simtit frigul ala de munte, dimineata, cand teracota incalzita cu lemne e rece de cateva ore si nu-ti vine sa te dai jos din patul incalzit, chiar daca e musai sa vizitezi toaleta . Oricum, a fost minunat, m-am simtit foarte bine cu niste oameni pe care nu-i intalnisem inainte. Poze si alte detalii..poate mai incolo, poate maine. Azi ma voi bucura de ultima zi de vacanta, butonand telecomanda. Duminica frumoasa!

Sa va fie anul nou mai bun si mai linistit. Sa fiti sanatosi si sa aveti parte de ce va doriti si sa aud de la voi numai de bine.

La Multi Ani!

De maine seara intru si eu in vacanta, pentru ca am nevoie de relaxare (un cuvant caruia trebuie sa-i dau o definitie, ca mi-a aruncat Dani o leapsa): o sa mananc, o sa dorm, o sa-mi revad prieteni dragi, o sa cunosc oameni noi…asta inseamna relaxare pentru mine. Ma voi plimba prin Sibiu, voi face poze (pe care sper sa le pot pune aici, la un moment dat), in concluzie, voi face un maaare nimic.

Craciun fericit!

PS: cuvantul urmator pentru joculetul blogosferic este remiza, si trimit leapsa repede-repede spre Richie si Dojo

PS2: cine are chef de un ceai cald intr-unul din baruletele cochete din Piata Mica a Sibiului, sa dea un mail

Am primit de la Richie o leapsa, in care trebuie sa spun ce nu imi place la Mos. Eu, personal, n-am nimic cu el, da’ nu-l pot suferi. Pentru ca:

*atunci cand eram mica, nu puteam sa dorm din cauza lui, de nerabdare ca vine, il pandeam toata noaptea si, al naibii Mos, niciodata nu mi se arata;

*am crescut si am aflat ca nu exista;

*din cauza lui trebuie sa fim buni si iubitori, chiar daca ceilalti nu merita, apopierea Craciunului ne invata ca trebuie sa fim ipocriti si sa “fim buni” cu cei cu care, de altfel, nu avem nimic de impartit;

*niciodata, dar niciodata, nu-ti aduce ce-ti doresti, chiar daca te bucuri de cadourile primite; eu ii cer liniste de vreo 4 ani, dar n-are nici o treaba cu mine (dada, ii mai cer chestii, chiar daca stiu ca nu exista, ce va mirati asa?);

*e motivul lui Hrusca sa ne asfixieze cu colindele alea emo ale lui (tot poporul nostru e emo si asta se vede dupa colindele care te baga intr-o adanca depresie) si motivul lui Banica Jr. sa tina 20 de concerte “la cererea publicului”; ipocriti…

*se zice ca e bun cu toti copiii, dar sunt prea multi copii care plang…

LE: am aflat ca, daca e leapsa, trebe data mai departe, asa ca o arunc cu putere inspre Dani si Dani

Toata lumea in jurul meu se agita pentru Craciun. Cumparaturi, trafic mai rau ca niciodata, magazine pline (parca era criza..), lume care alearga innebunita din stanga in dreapta. Eu nu alerg dupa nimic, deja e al 4-lea Craciun in care nu gatesc, nu fac brad, nu iau decat vreo 2-3 cadouri, nu-mi pasa de colindat si alte cele.

Azi am avut treaba prin oras, nu am numere pe masina (dada, trebe inmatriculata, e masina luata de dincolo la care se plateste taxa aia tripla), drept urmare am plecat cu taxiul. Si ma intreb eu acum: de ce dracu nu folosesc taximetristii aia niste odorizante de masina??? Pute in masinile alea mai rau decat la ghena, io inteleg ca nu investesc in masini, ca n-or fi ale lor, dar cum pot sa stea in duhoarea aia?
In singura masina care nu putea, am dat de un taximetrist suparat rau de tot pe firma de termopane care ii luase banii din septembrie si nici pana azi nu venisera sa ia macar masurile, d-apoi sa i le mai si aduca. Servicii de Romania, deh…

Totusi, intr-unul dintre taxiurile alea “odorizate”, mi-a revenit zambetul pe buze: eram deja nervoasa, nu-mi iesea nimic din ce incercam sa fac rapid, ma tot gandeam (in negru) la una alta, cand ii suna soferului telefonul: “buzele tale, doua petale…”

* S-a inchis Golden Blitz; adica scrie ca e de vanzare. Eu ma intreb, oare patronii sunt straini, de aia or dat faliment? Ca si asa ne indemna Basescu sa consumam doar produse si servicii oferite de romani…

* Am parcurs distanta de 940 de metri dintre Arcul de Triumf si Piata Presei Libere in aproximativ 50 de minute. Ce e fain atunci cand esti captiv in trafic si n-ai cum sa te intorci, sa treci pe alta banda sau sa circuli macar cu 5 la ora, e ca socializezi, mult, cu cei din jurul tau. Doresc sa-l salut pe aceasta cale pe domnul cu sapca alba, care mi-a pus muzica de calitate (numa’ Dire Straits, Queen si alte legende de felul asta) si a lasat geamul din dreapta jos, in asa fel incat sa ma pot bucura de trilurile CD-playerului lui.

* In Bucuresti tre sa te comporti ca un bucurestean atunci cand esti in trafic; dupa ce am stat aproximativ 10 minute incercand sa virez la stanga de pe o straduta, am renuntat la amabilitati, am luat-o pe liniile de tramvai si m-am pus in fata tuturor. Mno, mi-am luat la carne de pot sa fac si sarbatorile de peste 5 ani cu ea…

* Joi seara am fost in Tonka, am nimerit exact la un concert al unui jamaican (sau ceva de genul asta), care a cantat doua ore fara intrerupere. N-a mai contat ca nu mancasem nimic toata ziua, ca noaptea trecuta dormisem doar 4 ore, ca in rest am condus..am dansat pana nu mi-am mai simtit picioarele. Fain clubul ala, n-am vazut nici pitzipoance, nici cocalari. O fi posibil?

* Mi-am facut iesirea triumfala din Bucuresti pe o ploaie torentiala, dupa ce am stat la coada (din nou) mai mult de o ora pentru 2 kilometri. In curand prevad scene a la Michael Douglas din “Falling Down”. Hai, pa, te pup

Citind eu pe la bloggerii nostri de top cum ca s-au cazat la mirificul hotel de doua stele, cu camere ieftine (si mici), curate si internet wireless (moka), m-am gandit ca n-ar fi rau sa incerc si eu serviciile hotelului de exceptie.

Drept urmare, am intrat pe site-ul lor, sa mai vad niste poze de la camere si sa citesc ce facilitati ofera. Si am decis ca da, vreau in atmosfera prietenoasa, cu LCD in camera si conexiune la internet. Am sunat la ei, iar un domn dragut mi-a facut rezervarea, confirmand-o apoi pe e-mail si pe fax. Mail in care imi spunea ca am rezervata o camera single, la pretul de 65 euro (cu tot cu mic dejun), si ca facilitati am internet wireless si parcare pazita. Beton, zic, si asa aveam multe chestii dupa mine in masina si mi-ar fi fost greu sa le car dupa mine in camera.

Si ma prezint eu la data stabilita sa-mi iau in primire camera la hotel. In parcare vine omul care pazea pe acolo si ma intreaba daca raman. Ii spun ca da, sunt client al hotelului si raman aici cateva zile (3 la numar). O cheama pe colega, sa-mi taie bon de parcare. Cat poate sa coste, ma gandeam eu, vreo 20-30 de lei pe zi. Gresit. 3(trei) lei pe ora. Era sa lesin cand am auzit. Adica io platesc 65 de euro pe camera pentru o noapte, iar pentru 3 zile de parcare mai platesc inca o noapte de stat in hotel. Incerc eu sa-i spun omului ca poate e o greseala, ca sunt client al hotelului, ca nu se poate sa ceri pe parcare atatia bani daca platesc hotelul. A dat din umeri si m-a indrumat spre receptie, unde un idiot de receptioner mi-a explicat ranjind ca da, atata costa parcarea. Inutil sa va spun ca mi-am luat frumos bagajul si m-am dus cat am vazut cu ochii, fara sa uit sa-i spun celui de la receptie ca, probabil, mi-ar fi luat bani si pe internet daca as fi stat acolo. Si poate si pentru LCD. Si poate ca aveau si apometre la baie. N-am mai asteptat raspunsul, dar ieri am aflat ca la minunatul Hell’(o?) Hotels internetul costa 10 euro/ora (???).

Mama voastra de hoti!