Cei mai multi…

… nu stiu ce se intampla prin tara asta. Au auzit de proteste asa, tangential, poate au avut un prieten blocat pe undeva printre nameti, poate ar fi vrut sa mearga pana la Bucuresti si s-au razgandit intre timp. Nu stiu ce e ala viscol, a nins la ei acasa, dar singurul lucru care s-a intamplat a fost ca au facut cu 15 minute mai mult de la munca pana acasa.

Cei mai multi nu au idee cine e locotenentul Gheorghe, cati oameni au protestat la Sibiu sau cati oameni au ramas blocati in zapezile din sudul tarii. Si daca ar sti, n-ar spune mare lucru, in afara de: “da’ cine i-o pus sa plece pe zapezile astea?” Nu conteaza ca, poate, unii oameni incercau sa ajunga la familiile lor sau veneau de pe la clienti si mergeau catre casa. Nu, nu trebuiau sa plece de fel, n-are toata lumea o bila de cristal acasa, sa-si citeasca viitorul?

Prea putini sunt cei care isi folosesc dreptul la informare, asa cum sunt tot mai multi cei care parca refuza sa mai gandeasca si iau de bun tot ceea ce le transmit altii. Un domn taximetrist imi spunea intr-o seara ca a facut nush cate curse de la aeroport in oras, pentru ca “idiotilor le-o trebuit sa zboare acum, cand Bucurestiul e inchis”. Am incercat sa ii explic frumos ca nu sunt oamenii de vina pentru ca ninge, ca nu e nimeni de vina, de fapt si ca nu e normal sa le spuna idioti alora care stau departe de casa sau de treaba, din cauza unei chestii pe care nimeni nu putea s-o prevada. Tampita-s io ca ma pun sa le explic prostilor ca-s prosti.

Cand te bati cu jandarmii si ai zeci de camere de luat vederi pe langa tine, ai senzatia ca toata tara stie ce se intampla. In realitate, cei mai multi nu se mai uita la stiri. Ne uitam noi, internautii, ca sa comentam apoi pe Twitter si Facebook. “Pai tu crezi ca am timp de stiri? Azi am alergat toata ziua, s-a imbolnavit ala mic si mai aveam si o tona de treaba la firma. Cand am io timp sa ma uit la stiri? Si de ce sa ma uit? Da-i incolo, o venit frigul si nu mai protesteaza.”

Joi seara, in piata Operei, o mana de oameni (maxim 20) agitau niste steaguri, iar in difuzoare se auzea melodia lui Phoenix, “Timisoara”. Nu era cald deloc, ba chiar burnita, era un fel de ninsoare cu ploaie, rece, genul ala de vreme pe care sa nu scoti nici macar nasul afara. Totusi, oamenii aia erau acolo, protestau pentru ceva numai de ei stiut. Niste oameni au trecut pe langa mine comentand: “ce tampiti si aia, sa se duca naibii acasa ca se fac de ras.” Am dat din umeri si m-am dus in treaba mea. Era prea frig sa merg sa fac niste poze.

Cei mai multi isi vad de viata si nu observa cate se schimba in jurul lor. Eu, in schimb, le multumesc jurnalistilor care au stat in frig si au incercat sa ajute oameni. De aia presa adevarata n-o sa moara niciodata: pentru ca mie imi e frig si stau la caldura si altii merg la minus 15 grade, sa-si faca meseria, ca eu (si nu foarte multi altii ca mine) sa am acces la informatie.


12 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *