De ce iubim femeile, varianta cu actori

07_resizePremiera spectacolului „De ce iubim femeile”, la Teatru Național Timișoara, a avut loc aproape de închiderea stagiunii trecute. N-am ajuns la premieră, dar finalul de stagiune e întotdeauna o perioadă complicată. Așa că odată cu venirea toamnei, m-am aranjat cu programul și am revenit în sălile de teatru.

Scenariul e scris de Mihaela Lichiardopol, iar dramatizarea e a Geaninei Jinaru-Doboș, după cartea omonimă a lui Mircea Cărtărescu – o înșiruire de (aproape) platitudini, pe care n-am reușit s-o citesc până la capăt; am învățat în ultimii câțiva ani că viața e prea scurtă pentru a termina cărți care nu-ți plac.

Spectacolul, însă, mi-a dat stări complet opuse față de carte; cred că dacă mi-ar fi plăcut cartea, aș fi apreciat și mai tare punerea în secnă a Naționalului Timișorean. Cu o distribuție minunată de actori tineri (aici sunt toate detaliile), m-am surprins de multe ori zâmbind, chiar râzând în hohote de câteva ori. Sunt două ore complet relaxante, cu momente „aha” și câteva povești foarte bine alese, spuse sau câtate. Și apropo de muzică, cea din spectacol a fost de-a dreptul minunată. Compusă de Gabriel Almași, care a lucrat și la reorchestrarea pieselor Subcarpați pentru proiectul muzical cu orchestră prezentat la PLAI în 2014, a fost personaj separat în spectacol, unul care a însoțit perfect actorii.

94_resize

Am numărat 22 de momente, dialoguri, monologuri sau intermezzo-uri muzicale care au spus, cu multă duioșie, poveștile femeilor de pretutindeni. Nu e un spectacol greu de înțeles, dimpotrivă, e unul care te prinde și te ține atent de la început și până la sfârșit. e reconfortant să întâlnești un asemenea moment în teatru, mai ales în unul de stat, să simți cu adevărat, ca spectator, că ai nevoie doar de puțină deschidere pentru a te bucura de un spectacol de teatru. Nu ești nevoit să citești simboluri printre vorbe, să știi textul sau să recurgi la cunoștințele despre teatru, e de ajuns să te relaxezi și să privești.

95_resize

Mi-a plăcut mult spectacolul ăsta, așa că îl recomand pentru o seară de toamnă. Se joacă din nou pe 26 octombrie.

Foto: Adrian Pîclișan


Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *