Mica revelatie despre vizual in cinematografie

Good Hands Bine, exagerez cand spun “revelatie”, dar sa nu punem carul inaintea boilor si sa explic.

Ieri dimineata, in timp ce mergeam spre seminarul Good Hands (o companie care se ocupa cu crearea de materiale vizuale pentru promovarea filmelor) de la Comedy Cluj, ma gandeam la ce ar putea sa-mi foloseasca o ora si ceva de vorbit despre afise de film si trailere, eu fiind omul caruia ii place sa se bucure de rezultatul final (sa il aprecieze sau nu) fara sa ma intreb foarte tare care-i mecanismul din spatele realizarii materialelor.

Prezentarea la care am asistat a semanat foarte mult cu ceea ce se spune acum la conferintele despre PR si comunicare, iar mesajul principal a fost ca vizualul a cucerit lumea. Bine, asta stiam, iar in industria asta, a filmului, nici n-ar putea sa fie altfel. De cand ma stiu, am fost atrasa mai degraba de afis decat de sinopsis, iar de cand cu internetul, trailerul m-a facut sau nu sa urmaresc un film.

Liviu Neagoe, creativul de la Good Hands, a facut in deschiderea prezentarii o mica introducere despre marketing, vizual si brand, subliniind ca brandul reprezinta sentimentul transmis de consumator catre alti consumatori, lucru cu care n-am fost tocmai de acord. In capul meu, brandul e acel element care uneste valorile unei persoane cu valorile unei companii/institutii/entitati (pentru ca brandul e asociat unei institutii, de oricare fel ar fi ea, fie ca e societate comerciala, organizatie non profit sau persoana fizica), iar rezultatul se transmite mai departe prin asumarea acelor valori, si de o parte si de cealalta.

Revenind la mica revelatie, mi-am dat seama ca intre PR si comunicare de film si PR si comunicare de orice alt fel, nu exista absolut niciun fel de diferenta. Principiile de baza sunt aceleasi, chiar si structura organizationala a unei campanii de promovare de film urmeaza exact aceeasi structura a unei campanii d eorice fel: marketingul gandeste ceva, transmite catre departamentul de comunicare, cele doua se unesc si apare coerenta in a transmite informatiile mai departe. Sigur, asta e scenariul ideal, ala care nu se intampla aproape niciodata la noi, dar e reconfortant sa afli ca mai sunt companii in tara asta care vor sa faca lucrurile “ca la carte”.

Discutia despre bugete e una separata. PR-ul de film (mai ales pentru filme romanesti) se lupta cu o penurie grava de fonduri si, de multe ori, producatorii se vad nevoiti sa faca din rahat bici (si sa mai si sune). Companii ca Good Hands, lucrand si indreptandu-si atentia catre publicul romanesc, sunt capabile sa ofere suport atunci cand cred foarte tare in produsul pe care trebuie sa-l promoveze. Ca asa e la noi: invatam sa ne sprijinim cultura, stiind foarte clar ca domeniul asta de munca nu e cel mai profitabil.

La ei e putin altfel. Spre exemplu, acest trailer la Batman The Dark Knight care a costat 11 milioane de dolari, dintre care 7 s-au dus la coloana sonora special realizata pentru trailer de niste muzicieni din New York. Iar restul de 4 milioane…probabil post productie facuta cu niste aparatura invelita in fir de aur si platina.

Concluzia e aceeasi dintotdeauna: daca ai bani sa faci lucruri, e putin mai simplu. Creativitatea conteaza atunci cand limita bugetului se atinge cu viteza luminii.

Puteti urmari Comedy Cluj si blog sau pe Facebook.


Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *