Poveste semi-politica

Era toamna spre iarna, anul 2000. Se apropiau alegerile prezidentiale, iar eu eram destul de nestiutoare intr-ale politicii. Stiam si eu ce stia toata lumea: ca Iliescu e un exponent al comunismului si ca ceilalti erau aproape la fel, cam tot o apa si-un pamant. Totusi, un gand era comun tuturor oamenilor pe care ii cunosteam: “ma, in turul doi o sa ajunga sa se infrunte Iliescu si Vadim.” Imi parea putin neverosimila ideea, credeam ca sunt multi romani care vad ca Vadim e rasist, xenofob, antisemit etc. Si ca sunt multi cei care stiu ca un presedinte care ne-ar pune tuturor pusca in mana, sa omoram tiganii, evreii si ungurii, nu ar fi cea mai corecta alegere pentru tara.

Vadim a intrat in turul doi, asa cum prevazusera altii. Eu eram socata, nu imi venea sa cred ca trebuia sa ma gandesc serios pe cine as putea alege intre un comunist si un nebun. Pe vremea aceea mi se parea imperios necesar sa merg la vot, era un drept castigat de altii, care au murit ca eu sa-mi pot exprima liber parerea.

In ziua votului, m-am dus la sectia de votare cu mari indoieli in suflet. Am intrat in cabina de vot strangand stampila cu toata puterea si, va spun cu mana pe inima, mi-au dat lacrimile cand am apasat VOTAT pe numele lui Ion Iliescu. Mi se parea ca am tradat orice ideal al celor care si-au riscat viata mergand in decembrie ’89 la revolutie. Si, totusi, am ales sa mai traiesc putin intr-o oarecare democratie, stiind sigur ca daca Vadim ar fi devenit presedinte, am fi fost pierduti.

Vara anului 2012, sunt la fel de nestiutoare in ale politicii. Insa ieri am citit o stire in care se spunea ca presedintele interimar a participat la un miting politic, la Timisoara. Mi s-a strans sufeltul de teama, pentru ca asta inseamna ca acestor oameni care sunt acum la putere nu le mai e teama de nimic: nici de popor, nici de constitutie, nici de legi. Presedintele, fie el si interimar, ar trebui sa fie apolitic. Sau, daca e om si are, totusi, preferinte, sa fie mai discret si sa nu se afiseze langa nicun partid sau alianta politica. Mi s-a facut teama pentru ca astia sunt niste oameni care nu se mai tem de nimic si de nimeni si o sa ne calce pe cap daca totul le iese asa cum vor.

Pe 29 iulie o sa ma duc la vot, la referendum, si o sa votez contra demiterii lui Traian Basescu. Voi avea aceleasi lacrimi in ochi si aceleasi indoieli, dar e in puterea mea sa impiedic niste lucruri rele, foarte rele.

Mergeti la vot si votati cum va dicteaza constiinta, dar mergeti. De data asta, e atat de necesar!


19 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *