Un meci de 152 de puncte

Departe de a fi spectaculos ca joc, meciul de aseara dintre BC Timba Timisoara si BC Timisoara a fost unul dintre cele mai frumoase pe care le-am vazut vreodata la Sala Olimpia. Deplasarile prin tara m-au tinut departe de baschet, din pacate, iar revenirea mea de spectator a coincis cu revenirea pe banca BC Timisoara a lui Dragan Petricevic, antrenorul care a plecat de la echipa in urma cu doi ani si jumatate, dupa o serie de infrangeri de neacceptat pentru conducerea de atunci a clubului.

Revenirea pe banca tehnica a lui Dragan a coincis si cu revenirea galeriei, a frumoasei galerii imprumutate de la fotbal, baietii aia care cred in onoare mai mult decat orice pe lume. Baietii ce-si tin aproape sufletul violet de o echipa ce se afla undeva prin liga a patra, cei care incearca sa nu-si lase principiile spulberate de interese politice. De fac bine sau rau, nu e rostul meu sa judec. Mie mi-ar placea ca orice echipa timisoreana sa aiba parte de inimosi care sa cante intr-un suflet si sa conduca sportivii spre victorie. Indiferent de interesele politice, doar pentru sportivii care dau totul.

Pe teren, aseara, a fost pace. Un joc intre doua echipe timisorene a caror antrenori s-au imbratisat inainte de inceperea meciului, a caror jucatori s-au salutat prin strangeri de mana si zambete sincere, cu faulturi venite, mai degraba, din nerabdarea tineretii si nu din incrancenare sportiva. Cu aplauze la fiecare cos, pentru ca juca Timisoara si inima de suporter era impartita in doua jumatati de teren de baschet.

BC Timba vs. BC Timisoara

S-a vazut prietenia atunci cand tanarul Popa de la BC Timba s-a ales cu un muschi intins si s-a prabusit la marginea terenului. Silviu Campean, fizioterapeutul de la BC Timisoara, a sarit sa-i maseze si sa-i intinda piciorul, era la doi metri de el si n-avea rost sa astepte fizioterapeutul de la cealalta echipa. S-a vazut prietenia din tribune atunci cand Raul Catanas Covaciu, juniorul lui BC Timisoara a fost aclamat indelung de prietenii lui, vreo 10 la numar, la inscrierea unui cos de doua puncte. Bancile tehnice au impartit aplauze pentru echipa adversa ori de cate ori se intampla cate un slamdunk sau un capac bine plasat.

La Olimpia a fost pace aseara. A fost un meci de baschet cu suflet in teren, iar BC Timba ramane cea mai sufletista echipa de baschet pe care am vazut-o pana acum: lupta pana la ultima secunda, fara sa-i pese de diferenta de scor de pe tabela. Si-mi doresc din toata inima sa le fie bine, desi nu stau bine nici in clasament, nici la capitolul resurse financiare.

Mi-era dor de baschet. De baschet curat, neincrancenat, de o sala plina, de zambetele pe care doar competitiile sportive le aduc pe fata. Nu conteaza cat a fost scorul aseara. Am vazut un meci de 152 de puncte.

PS: inima de suporter a fost dublu bucuroasa aseara. CSU Sibiu a invins Asesoft fara drept de apel, intr-o atmosfera minunata facuta de suporteri in sala Transilvania din Sibiu.


2 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *