URMA la Alexandria – mică cronică de improvizație

Probabil că unul dintre cele mai faine (și demne de panică, totodată) momente ale unor muzicieni consacrați este să cânte în fața unor oameni care se află în fața scenei printr-un concurs de împrejurări, nu veniți special pentru a se bucura de muzică. E cu atât mai dificil cu cât acel public e unul format din adolescenții din ziua de azi, atât de pretențioși cu cei pe care îi primesc în suflet atunci când e vorba de sunete cu care se simt confortabil.

Cam asta s-a întâmplat aseară: Urma, trupă care deja nu mai are nimic de demonstrat nimănui (și probabil nici n-a avut vreodată), a susținut un concert în fața unui public format preponderent din adolescenți veniți la Ideo Ideis – și care așteptau, de fapt, să se facă timpul să meargă la petrecerea de deschidere a festivalului. Mai mult, Urma a însemnat, dintre membrii actuali ai trupei, doar Mani Gutău (voce, chitară) și Sebastian Burneci (trompetă), celelalte instrumente fiind (probabil în premieră, un test pentru un posibil sound viitor al trupei) un țambal, o orgă și un cvartet de coarde. Double dare, cum ar veni: public complet nou, sound netestat pe public. Cu alte cuvinte, un act de imens curaj pentru muzicieni consacrați. Un public cucerit complet, fără urmă de îndoială.

Cred că am fost mult prea norocoasă să asist la minunea asta de concert. În primul rând pentru că sunt fan absolut Sebastian Burneci, pe care îl consider cel mai bun trompetist al Europei de Est. În al doilea rând pentru că melodiile consacrate Urma sună absolut îngeresc acompaniate de cvartetul de coarde. În al treilea rând pentru că nu știam cât jazz poate ieși dintr-un țambal (pe Mircea Ardeleanu Jr., timișorean care mai cântă minuni de astea cu țambalul l-am văzut de prea puține ori până acum). În al patrulea rând pentru că se simte cât de tare s-a apropiat Mani Gutău de world music și am auzit aseară, pe lângă jazz, mult funk, influențe orientale sau africane și muzică populară românească veche și duioasă.

Sper că vom mai auzi de concerte Urma acompaniate de o mică orchestră simfonică. Este, cred, cel mai bun lucru care i s-a întâmplat muzicii de la noi anul acesta.

Foto: Adi Bulboacă și Vlad Catană pentru Ideo Ideis 2016

Tweet