Renunțările nu-s definitive
|În urmă cu trei ani și câteva luni scriam unul dintre cele mai grele articole de aici, de pe blog. Era un articol în care admiteam că trebuie să renunț la ceva pentru care nu sunt pregătită. Ca o terapie, am scos din mine toate motivele mele de renunțare, deși, recitind rândurile astea acum, îmi dau seama că mai fuseseră lucruri nespuse. Mi-a fost infinit de greu atunci. Mai mult de atât, festivalul Comedy Cluj – cel pentru care urma să prestez voios – era unul cu o echipă minunată, condusă de un om pe care îl admiram și față de care aveam un respect pe care nu l-am ascuns niciodată. Cum ar veni, am dezamăgit o grămadă de oameni care au avut încredere în mine și m-au primit în echipa lor fără să se gândească vreun moment că eu aș putea renunța.
Am renunțat atunci, dar n-am renunțat la a crede în festivalul ăsta (și nici la a crede în mine). Se pare că nici cei care conduc festivalul n-au renunțat la ideea de a lucra împreună, așa că anul trecut mi-au făcut o altă propunere, aceea de a lucra cu ei pe alte două departamente – care n-au decât o vagă legătură cu ceea ce fac acum în viață – adică PR. În nebunia asta am atras, desigur, și PRbeta Agency, pentru că nu se poate ca unul dintre noi să vrea să facă ceva și ceilalți să nu susțină, așa că iată-ne aici, cu două săptămâni și un pic înainte ca festivalul să înceapă, cu încă niște lucruri făcute care ne-au scos puțin din starea noastră de confort.
Cu lecții învățate, cu nervi și momente de bucurie, cu supărări și veselie, simt că acești trei ani și un pic de la renunțarea mea am crescut mult. Am învățat să am răbdare și am învățat de ce e bine să-ți asumi alegerile. Am zâmbit gândindu-ma că viața mă aduce întotdeauna exact acolo unde trebuie ca să-mi înfrunt momentele mai puțin plăcute. Nu știu ce ziceți voi, dar cred că asta se poate numi noroc.
Mâine dimineață plec la Cluj pentru trei săptămâni și o experiență din care sper să învăț și mai multe. Să ne citim cu bine!
Foto: Radu Bădoiu la Comedy Cluj 2014
Tweet