Camino Cluj – cum se naste o colaborare
Acum cateva luni ma aflam in Cluj pentru TIFF 2011. Printre filme, conferinte de presa si petreceri, mi-am rezervat o ora sa ma intalnesc la o poveste si o limonada cu Adi Hadean. Ne-am intalnit langa biserica Sf. Mihail si am pornit pe jos in cautarea unui loc in care sa ne ascundem de caldura.
Am gasit locul acela in Piata Muzeului, pe terasa Camino: o curte veche, am gasit loc la umbra, ne-am luat o limonada buna-buna si am purces la povesti. Ni s-a alaturat, in scurt timp, Ioana si inca un prieten de-al lui Adi. Apoi avenit la masa noastra patronul localului, care s-a asezat langa noi si a inceput sa ne intrebe ce ne place si ce nu ne place.
Adi e foarte transant de felul lui. Cand a fost intrebat, a raspuns: “nu-mi place humusul vostru. Si daca tot suntem aici, nici painea pentru bruschete nu e cea mai potrivita. Si am sugestii, daca vreti sa le acceptati, desigur.”
Patronul a fost foarte deschis (eu ma asteptam sa se supere) si a ascultat tot ce a avut Adi de spus, ca chiar a indraznit sa ceara o reteta pentru un humus mai bun. I-a dat lui Adi o agenda pe care sa noteze reteta. Si sugestiile.
A facut-o gratuit, fara sa isi puna problema ca astea sunt chestii pe care le-a invatat in ani de munca si investitie (bani, timp, whatever), doar pentru ca omul de la Camino a fost foarte dornic sa-si imbunatateasca mancarea din local.
Azi am fost la Camino si l-am reintalnit pe Adi, de data asta el fiind cel care recomanda mancarea. Pentru ca domnul patron a fost atat de multumit de sfaturile lui incat i-a propus o colaborare. Acum ii invata pe bucatarii locului retete noi si se asigura ca oamenii sa plece satisfacuti din restaurant.
Am reincercat humusul. E demential, parol. Apoi, ca experienta sa fie completa, la felul principal am primit ca garnitura niste cartofi gatiti intr-un fel care mi-a adus aminte de serile de iarna ale copilariei: toci (in poza de deasupra, dreapta). Cine e din Moldova, s-ar putea sa inteleaga despre ce vorbesc. Cine nu, haideti la Cluj, la restaurant Camino.
Iata ca sfaturile oferite gratuit si din pasiune se transforma, cateodata, in colaborari sanatoase. Si imi place foarte mult ca am fost martora la inceputul unei colaborari care pare sa mearga in directia cea buna 
PS: Camino are Twitter si Facebook (domnilor responasbili de marketing, facem si noi ceva sa transformam contul in pagina? 😀 ).
Tweet
Ehe, de-ar ajunge Adi şi prin Timişoara ar putea da destule sfaturi în câteva localuri care se ţin fudule. Cu toate că s-ar putea ca unele orgolii locale să fie mai mari decât priceperea într-ale gătitului.
Cred ca tine si de felul in care e pusa problema si de deschiderea celor care “pastoresc” localurile
mulțumesc. lucrurile se întâmplă firesc dacă le dai răgaz și nu forțezi nota. am învățat asta în ultimii ani și tare-mi place, e liniștitor.).
Cu prima ocazie cand ajung la Cluj am sa merg la Camino sa pap. 😀
Mie tot mi se pare fascinant felul in care s-a nascut colaborarea asta
Asa sa faci! Si sa-mi zici musai daca ti-a placut