FITS 2017 – de cealaltă parte a mesei
|Aștern gânduri despre Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, în mintea mea, de câteva zile deja. Cele mai multe vor rămâne acolo; nu pentru că nu știu să le așez pe foaie, ci pentru că sunt ale mele, momente pe care le-am ferecat adânc în suflet și care vor rămâne cu mine pentru o viață.
Anul ăsta am fost parte din echipă. Mulți m-au întrebat de ce n-am spus asta încă de când știam că voi fi parte din echipă, iar răspunsul e unul singur: mi-am dorit atât de tare să se întâmple încât mi-era teamă să nu stric ceva. Puteți să-i spuneți superstiție, teama de drobul de sare, oricum vreți, la mine așa au stat lucrurile.
Relația mea cu FITS e lungă, încă de la începuturile lui, când festivalul se ținea în martie, iar țările participante erau vreo 3, nu 72, câte au fost în 2017. Am trecut de la simplu trecător mirat de ceea ce vede pe stradă, la spectator neinițiat în ale teatrului modern, apoi la învățăcel invitat să scrie despre festival și am ajuns, anul acesta, în echipa de comunicare. Un drum lung și extraordinar de frumos, în care am descoperit despre mine mai multe decât aș fi făcut-o dac-aș fi stat cuminte în jobul meu cald de acum câțiva ani.
Am fost o echipă anul ăsta la Sibiu. De obicei, când lucrezi cu clienți care au deja o echipă formată, sentimentul de apartenență nu e mai niciodată prezent. Uneori ai noroc și dai peste oameni deschiși, alteori îți faci treaba cât poți de bine știind în orice moment că ești un colaborator extern (iar asta nu e rău, e doar un fel în care se întâmplă lucrurile). Ei bine, la Sibiu am simțit că sunt echipă, echipa aia care face lucrurile să se miște în direcția bună. N-a existat nici măcar un singur om de la care să fi simțit că ne respinge sau că nu ține cont de recomandările noastre și de felul în care lucrăm. De la echipa de comunicare, design, video și web masters, trecând prin echipa foto (niște eroi, din punctul meu de vedere: 8 oameni au fotografiat întreg festivalul – FITS + Bursa de Spectacole; a fost un maraton din care au ieșit cu cearcăne, dar fericiți), echipa de la logistică (alți eroi, nu s-au dormit niște nopți întregi acolo timp de vreo două săptămâni), echipa de selecționeri indoor și outdoor, cei de la acreditări, ticketing și toate celelalte departamente cu care am interacționat, toată lumea ne-a primit cu zâmbete și mare deschidere.
Pe coordonatorii de voluntari îi menționez în mod special: două doamne cu mână de fier au ținut în frâu 600 de voluntari români și străini, majoritatea între 16 și 18 ani. Ia ziceți-mi mie, câți oameni pe lumea asta știți care pot ține în frâu o armată de adolescenți? Că eu nu prea mulți. Și pentru că a venit vorba de voluntari, noi am avut în departament 25 de bucăți tineri deștepți și muncitori, care și-au tocit coatele, nervii și degetele muncind la blogul festivalului (vă rog să citiți, sunt 59 de articole scrise, editate și aranjate de ei), la a ține Media Hub-ul (centru de presă FITS) curat și aranjat în fiecare moment și la a merge pe teren să ia notițe de la toate conferințele de presă, ca noi să ne putem face treaba cu toate informațiile de care avem nevoie.
Toate întâmplările muncite de cei de mai sus n-aveau către cine să meargă dacă presa și bloggerii n-ar fi fost acolo să transmită ce se întâmplă în festival în timp real. Le-am mulțumit și pe e-mail, fiecăruia în parte, dar zic un mare mulțumesc și acum, e nevoie de multă delicatețe și păsare pentru a alege și da mai departe exact informația de care publicul larg are nevoie. A fost un entuziasm aproape palpabil în scrierile lor și cred că nu greșesc când spun că acești oameni, cel puțin din punctul meu de vedere, au făcut parte din echipa extinsă a festivalului.
E frumos când visele se împlinesc (fără măcar să știi foarte bine că le ai, dar te bucuri de ceea ce ți se întâmplă), e și mai frumos când simți îmbrățișările alea sincere, de final de treabă bine făcută. De echipă. O echipă care sprijină, învață, greșește, se bucură, plânge sau râde cu aceeași intensitate. Vă mulțumesc tuturor și fiecăruia în parte.
Foto: Paul Băilă | FITS 2017
De la stânga la dreapta: Maria Popovici (PR Assistant), Gabriela Hogea (Junior Webmaster), Cristina Ghinea (PR Coordinator), Cristina Puțan și yours truly.
Te-am văzut la Sibiu în sală la #malpraxis. Mi-a fost aiurea să te trag de mânecă și să-ți mulțumesc pentru lucrurile faine pe care le pui aici
Păi foarte rău că ți-a fost aiurea. M-aș fi bucurat, să știi