Greenleaf
De mult tot vreau să scriu despre serialul ăsta, pe care îl găsiți pe Netflix: Greenleaf. E povestea unei familii de pastori din Statele Unite, până acum au ieșit două sezoane.
Ar putea fi catalogat (dacă simțim nevoia să îl țintuim într-un gen) ca un fel de soap-opera cu tendințe de Dallas/Familia Guldenburg. La o primă vedere, nu pune mari probleme în timpul vizionării, e doar un alt serial despre o altă familie din Statele Unite. Zic la prima vedere pentru că lucrurile nu stau chiar așa.
Oamenii ăștia din serial sunt profund putreziți pe interior, simțindu-se la adăpostul divin care le permite să omoare, să jefuiască și să fie complet lipsiți de scrupule. Se consideră fiind aleșii lui Dumnezeu pe pământ și oricine îndrăznește să le stea în cale în vreun fel e eliminat rapid. Consideră că, atâta timp cât au o biserică de condus, nimeni și nimic nu poate să-i judece, pentru că sunt mult deasupra oricărei legi umane.
Ceea ce-l face cu adevărat un serial extraordinar e felul în care privitorul se simte atașat de toată familia încă de la primele episoade (chiar dacă valorile și principiile acestui privitor sunt în flagrantă neconcordanță cu ceeace vede pe ecran). Ajungi să te îndrăgostești de personaje, să accepți că răul făcut de unele e mai mare decât cel făcut de altele, adică ai ocazia, ca spectator, să devii cât de ipocrit se poate. Și e ok, pentru că faci asta în liniștea casei tale, spunându-ți că e doar un serial.
Încep să înțeleg, odată cu Greenleaf, de ce biserica orodoxă română are parte de atâta clemență de la enoriașii ei. Când oamenii-ți devin plăcuți, nu mai contează ce fac și cum se poartă. De fapt, toate bisericile din lume propăvăduiesc traiul simplu în timp ce mai marii lor trăiesc în luxul suprem. Familia Greenleaf, ca și familia preafericitului Daniel, are acea viață în care ceea ce deții te face mai important decât ceea ce ești.
Dacă sunteți în căutarea unui serial care să vă tremure puțin credințele și să vă reconfirme valorile, vedeți serialul ăsta, îl recomand cu căldură.
Foto
