Zece ani de blog

Pe 18 mai 2018, blogul ăsta a împlinit zece ani. Zece ani de texte, comentarii, oameni. Zece ani de când viața mi s-a schimbat complet odată cu momentul în care am apăsat publish. Am ratat momentul sărbătoririi din motive lesne de înțeles: 18 mai a fost a doua zi a Conferinței PRbeta de anul ăsta.

Sigur, la momentul la care am luat decizia să-mi fac un blog, n-aveam alt scop decât să am un loc în care să-mi scriu frustrările. Treceam prin cea mai neagră perioadă din viață – o depresie care îmi „furase” deja vreo 4 luni -, iar scrisul era pe lista dată de psihoterapeuta mea. Nu intuiam că blogurile o să devină ceva la modă, iar dacă mi-ar fi zis cineva atunci că o să ajung să îmi câștig existența, o vreme, doar din scris, aș fi zis că visează cai verzi pe pereți.

În decembrie 2009 am cunoscut-o pe Cristina la un blogmeet. Două luni mai târziu făceam împreună un eveniment, iar alte câteva săptămâni după mergeam șofer la unul dintre evenimentele ei (voiam să învăț și făceam de toate). Azi, în 2018, am trecut de aniversarea celor 4 ani a PRbeta Agency și celor 8 ani de conferință.

La doi ani după primul articol de blog, mi-am dat demisia și am luat-o pe cont propriu. Era luna mai 2010 (se pare că multe mi se întâmplă în mai, în fiecare an, e o lună în care mi se dă lumea peste cap), iar eu deja aveam colaboratori pe blog și ca freelancer (lucrând la campanii cu bloggeri locali sau gândind evenimente pentru comunitatea de aici). Nu înțelegeam exact ce mi se întâmplă, doar mergeam cu valul.

Tot în 2010, toamna, am primit primul meu job adevărat de PR. De fapt, erau două, dar aveam același colaborator în ambele părți (Horațiu, un om cu care tocmai am reluat colaborarea după câțiva ani de pauză): la BC Timișoara și la Club 30.

În 2011, un director de festival din Oradea mă „agăța” pe Twitter, propunându-mi să conduc departamentul de comunicare al evenimentului pe care îl organiza. Nici până în ziua de azi nu știu ce l-a făcut să aibă atâta încredere în mine, cert e că am făcut tot ce am știut mai bine să iasă treaba. A ieșit. Moment în care mi-am dat seama că asta vreau să fac: comunicare pentru evenimente culturale.

Au urmat ani de muncă multă. Mers la toate festivalurile din țara asta, cu eforturi financiare mari. Cursuri la București. Conferințe, tot la București. Dat din coate, scris mult, vorbit și mai mult, muncit neobosit (de cele mai multe ori, neremunerat).

Acum? Lucrez la cele mai tari evenimente. Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. ARTmania Festival. East European Music Conference. Electric Castle. BUZZ CEE. Antagon Festival. Am lucrat 5 ani cu JazzTM. Unul dintre cei mai faini clienți, cu care pot să fiu cât de creativă vreau, e Institutul Intercultural Timișoara. Am lucrat cu restaurante, cafenele, cluburi, producători de bere sau mobilă (iar acum, divizia de corporate din agenție e condusă de Cristina, eu m-am dedicat exclusiv evenimentelor culturale). Am învățat să fac și producție de eveniment, nu doar comunicare. În agenție avem două evenimente mari: conferința de management cultural (Linked Culture) și conferința de PR și comunicare (PRbeta Conference). Viața mea se duce printre festivaluri și evenimente de tot felul, cu nopți scurte și zile lungi, dar de multă vreme nu m-am mai simțit atât de împlinită profesional.

Toate, absolut toate au pornit de la acest blog și de la determinarea mea de a scrie. Iar cât timp eu voi mai face ce fac acum, Nebuloasa va continua să existe.

(În timp ce scriam la textul ăsta, a trebuit să rezolv o cerere venită de la un client, care avea nevoie să-i rezolv o problemă. Am rezolvat-o sunând un om pe care l-am cunoscut în urmă cu mulți ani datorită blogului, om care a avut și el un blog pentru o perioadă.)

Zece ani. Zeci de prieteni. Aniversări, nunți, botezuri, despărțiri, bucurii, tristeți, îmbrățișări.

La mulți ani vouă, oameni care mai treceți pe aici din când în când! Mulțumesc că-mi sunteți alături. (Mulțumesc, Cristina, că de atâția ani mă susții în nebunia mea. Uite, a dat roade.)

*Foto din luna iulie 2008, e prima poză cu mine pe care am pus-o pe blog.

Tweet