O vară cum n-a mai fost alta
|Marea aventură a verii cu muncă a luat sfârșit în urmă cu vreo 10 zile. Patru festivaluri unul după altul (teatru, film și două de muzică), plus o conferință internațională despre industria muzicală și un showcase cu cinci trupe românești care au susținut recitaluri în fața unor profesioniști din industria muzicală din Europa.
M-am jucat calculând câteva statistici personale pe care le scriu mai jos.
– șapte săptămâni (53 de zile) în deplasare (din care adunat vreo 6 zile acasă, pentru schimbat/spălat haine și rezolvat treburi urgente prin Timișoara)
– aproximativ 200 de ore de somn (o medie de 4 ore/noapte)
– 370 de cafele
– 120 de pachete de țigări
– 2.700 de kilometri cu mașina
– o bronșită bacteriană care s-a încheiat glorios după o cură de antibiotice dintre cele mai puternice pentru 7 zile
– aproximativ 500 de oameni nou cunoscuți cu care am dat mâna și le-am urat bun venit (cu vreo sută am și schimbat mai mult de două-trei amabilități)
– undeva pe la vreo 2.000 de e-mail-uri, 15.000 de mesaje pe WhatsApp (scrise/citite, în grupuri sau mesaje private), 2.000 de sms-uri; Messengerul de FB nu l-am numărat în niciun fel
– 170 de litri de apă
– 12.000 de minute vorbite la telefon (o medie de apoape patru ore zilnic)
– nenumărate ginuri tonice (nu judecați, festivalurile nu-s treabă ușoară)
– cele mai frumoase amintiri, felul ăla de amintiri pe care nu le poți măsura în niciun fel și pe care speri doar să te țină memoria pentru ele
Cred c-am îmbătrânit cinci ani în astea șapte săptămâni, dar îmi place să cred că am și căpătat mai multă experiență, astfel încât anul viitor să am și înțelepciunea de a alege care-mi sunt poiectele potrivite, dar și să-mi dozez eforturile în așa fel încât să nu mai fiu praf după o experiență de muncă de felul ăsta.
Foto făcută de Oana, în jumătatea de oră în care am reușit să ne vedem la Electric Castle. Mulțumesc pentru cafea!
Tweet