Stiri. Pe bune?

Ieri m-o impins necuratul sa citesc chestii pe net (gen ziare, bloguri informative etc) si sa ma uit si la stirile de seara. Proasta decizie, ca mi-am adus aminte de ce nu mai vreau stiri, informatii, de ce nu mai vreau sa aflu ce se intampla in lumea asta.

Pentru ca traim intr-o lume care:

– E in stare sa trimita la puscarie un jurnalist care isi face meseria si care pretuieste oamenii cu care lucreaza. Care e sicanat din cauza ca a avut coaie sa arate niste nereguli.

Considera multumitoare rezultatele de la simularea examenului de competente digitale. Adica 30% au avut rezultate bune si restul au fost cam pa, asta in conditiile in care 90% au calculator acasa. Dar, nu-i asa, testele n-au inclus upload de poze sexy pe Facebook si “add friend” pe messenger; si nici nu s-a permis folosirea de emoticoane.

Condamna o tanara pentru ca a ramas insarcinata in urma unui viol. Bineinteles, ea este de vina, pentru ca l-a ademenit pe violator, care acum se plimba linistit si-si cauta o noua victima. Of, muriti in bezna!

– Aduce ipocrizia la rang de arta, prin teledonuri si strangeri de fonduri pentru sinistratii din Haiti. Ca atunci cand vestul tarii a fost inundat, noi faceam misto de ai nostri, cum stau ei in apa pana la brau si beau la carciuma satului. Noua ni se pareau amuzante imaginile, iar Haiti, pe vremea aia, statea bine-mersi la soare. Imi pare rau de ei, dar eu vad in fiecare zi oameni care se lupta cu mizeria, saracia, foamea si setea. Bine ca ne doare capul de haitieni.

– Se dau stiri despre cum a pierdut Florin Salam preselectia pentru Eurovision. Nu din cauza ca n-are ce cauta acolo, ca felul in care el canta e mega manelistic si nu se preteaza la un asemenea eveniment, ci din cauza ca e tigan (vezi doamne…). Si hai sa-i dam cu discriminarea si, poate, sa mai punem si niste ONG-uri cu pancarte in maini si sa facem un teledon pentru Salam. Bai, ma lasi?

– Flacara violet si atac energetic sunt hashtaguri pe Twitter. Ca asta stim sa facem, haz de necaz. Daca tot am ajuns de rasul lumii cu povesti despre oameni care practica radiestezia la nivel politic, macar sa radem noi intre noi si sa mai uitam ca toate chestiile astea ne fac sa cam tinem ochii in pamant.

Si totusi, se mai intampla si lucruri bune. Articolul despre Timisoara, din The Guardian, m-a uns pe suflet.


9 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *