Autosuficienta la romani
Mi se confirma in fiecare zi ca suntem un popor plin de sine, de parca am avea la activ nush cate realizari si ne permitem sa fim noi aia care le stim pe toate. Lufteaza Dica pe teren, la un meci al nationalei? “Si cu un picior in gips jucam mai bine ca el”, se va auzi de la cineva a carui singura legatura cu sportul e dusul berii la gura. A pierdut echipa de handbal a Romaniei? “Da-va dracu’ de proaste, nimic nu jucati si mai vreti fonduri”, se va auzi, cu siguranta, de la vreun “impatimit” care oricum habar n-are cat efort se depune pentru a ajunge in vreo competitie internationala.
Am dat exemple din sport pentru ca astea sunt cele mai la indemana. Ca, daca romanul stie ceva foarte bine, stie sa comenteze despre sport. Si, evident, despre capra vecinului, care, intotdeauna, e mai nasoala decat a lui. Atata doar ca a lui niciodata nu exista.
Acum vreun an si ceva, am cunoscut un om de vanzari care vroia sa ma recruteze pentru nush ce minune de afacere MLM. Era o afacere cu telefonie prin internet, bineinteles ca nu mai tin minte exact cam cum se facea ea, dar mi-ar fi adus o gramada de bani, blabla. Inainte sa imi explice chestii despre afacerea in sine (care, ca orice MLM care se respecta, cerea vreo 200 de euro taxa de intrare), mi-a spus cum a fost el director general la AIG pe Romania si cum a fost dat el miseleste la o parte, din cauza unuia evident nepregatit, care ar fi dus compania in jos. Numai ca, respectivul domn cu care a fost inlocuit, nu numai ca era extrem de competent, dar, in 7 ani de directorat, ridicase compania la un nivel care o pusese intre primele locuri in zona est-europeana (chestii aflate ulterior, pe Google). Iar cand a inceput sa-mi spuna ca Tom Hopkins bate campii in cartile lui despre vanzari si ca nu asa se fac vanzarile, m-am scuzat frumos si am plecat.
Cu ceva timp in urma, aveam o discutie cu niste oameni pe tema “cum sa facem noi o campanie buna de comunicare/advertising”, evident, localizata la zona asta si pastrand proportiile, ca doar nu suntem Coca Cola. Eu eram un fel de bagator de seama la discutie, ca doar nu era sa incep sa ma laud cu cati oameni de advertising am lucrat la proiectul de acum un an si ceva si ce campanie misto am facut (si care a ramas la nivel de proiect, ca nimeni n-a mai avut bani de bagat in publicitate, ca venise criza). In momentul in care am spus o chestie, referindu-ma la Bogdan Naumovici (da, ala care a facut virale cam 80% din campaniile publicitare la care a lucrat), unul dintre cei care participau la discutie m-a intrebat de ce il aduc pe ala in discutie, ca la nush ce seminar a venit cu o prezentare intreaga copiata din alta parte.
Si as mai avea nenumarate exemple de oameni care n-au facut nimic notabil, dar isi permit sa critice munca altora, pe ideea ca “io gandesc mai bine decat ala” si mergand pe principiul “eu sunt celebru de mic, dar nu stie nimeni”. Pentru ca diferenta dintre cei cu care am stat eu de vorba si cei pe care ii critica cu atata inversunare este una singura: de Tom Hopkins a auzit o lume intreaga, iar de Bogdan Naumovici a auzit o tara intreaga. De cei doi cu care eu am povestit, n-a auzit nimeni inca. Si poate nici nu vor auzi vreodata.
Tweet
Asta pentru ca romanul e convins ca daca stie schimba un bec, se descurca si cu fizica cuantica. Cred ca exista si o gena responsabila pentru un astfel de comportament, da’ nu mai stiu cum ii zice… Aaa… Gata! Stiu! E gena prepizdoseniei!
preapizdoseniei, de fapt.
oare de ce mintea ma duce la un prieten comun????
@Don Valentin, de data asta nu, hai ca nu face el toate relele din lume :))
m-am linistit… dar chiar nici un pic. pic, pic…
la inceput, nu e vb de autosuficienta, ci de prostie (*inceputul postului).
la mijloc, e doar opinie critica.
iar la sfarsit, e putin simt critic, dpdv deontologic.
so, ce are asta cu autosuficienta si cu romanii??!
mie mi se pare ca era mult mai ok de intitulat postul ‘autocenzura la romani’ (!) adica povestea asta, ca daca nu ai rasturnat lumea macar intr-o privinta, daca nu i-ai lasat pe toti cu ochii cat cepele (de admiratie, in cazul asta) si cu gurile larg cascate, nu ai voie sa vorbesti.
meteahna asta, da, este mult mai putin specifica unor popoare cu o cultura a libertatii de expresie. dar nu si noua! daca nu ma credeti, intrebati-va bunicii (care ii mai aveti), in ce moment al vietii e bine sa deschizi gura in public sa critici pe cineva. iar, daca am dreptate, ei va vor spune, inevitabil: ‘cand vei fi sigur ca esti mai bun ca el/ea!’
asa ca, poate ca nu ar strica sa fim mai putin impresionati de aceste ‘autoritati’ din vietile noastre profesionale si sa le criticam de fiecare data cand avem ocazia. daca te cheama b. naumovici sau t. hopkins nu inseamna ca ti-ai castigat dreptul sa nu te critice nimeni mai putin celebru ca tine. asta e una dintre principalele surse ale erorilor de judecata. mie unul imi plac oamenii liberi, care gandesc critic si isi exprima ideile, chiar atunci cand nu sunt elogii la adresa idolilor zilei. daca asta e autosuficienta, sa speram ca nu o vom pierde niciodata!
@TVdece
de ce nu a preapuloseniei?!
si cand incep romanii sa se descurce si cu genetica? la 2 becuri? la 1 bec si un neon?
:))
ar trebui sa te strige nefututa
@robert, nu e vorba de faptul ca ne lasam impresionati de “autoritati”, cum le zici tu. Ci de faptul ca (si nu se poate sa nu fi observat si tu) suntem atat de plini de noi, ca natie, incat ne permitem sa criticam tot ce misca.
Am exemplificat cu doua intamplari recente. Nu pun la indoiala inteligenta oamenilor din cele doua exemple. Nu pun la indoiala faptul ca se pricep foarte bine la ceea ce fac. Nu am spus niciodata ca nu le recunosc meritele in domeniul in care presteaza diverse munci. Cu alte cuvinte, nu m-am luat de ei, ca profesionisti.
Am spus doar ca nici unul dintre ei nu a ajuns la nivelul profesional la care sa isi permita critici atat de vehemente. Poate ca oamenii din exemplele mele gandesc mult mai departe decat o fac celebrii pe care i-am pomenit. Asta n-am de unde sa stiu, eu relatez intamplari si imi permit sa comentez pe marginea lor, ca doar de aia am blog.
Din tot postul meu, tu ai inteles ca eu am o problema cu oamenii care au pareri proprii despre ceva, orice pe lumea asta. Si poate ca ai luat-o prea personal, nu e cazul.
Imi plac oamenii cu idei si tocmai din cauza asta am ales sa nu dau nici un fel de nume, pentru ca omul care l-a criticat pe Naumovici este unul dintre cei mai creativi oameni pe care i-am intalnit. Dar repet, nu era vorba de asta, ci strict de momentul in cauza.
Multumesc pentru comentariu si te astept cat mai des. Imi lipseste polemica aici :))
Intr-adevar e greu sa il critici pe naumovici. In romania a facut treaba in publicitate si daca e sa ne rezumam la asta el reprezinta genunchii albinei.
Pe de alta parte, nu stiam ca iti trebuie permis de criticat. Cine trebuie sa auda de mine ca sa pot sa critic colegii de breasla? Trebuie sa apar la teve? De cati clienti multinationali am nevoie, minim, ca sa pot sa critic? Cate scoli trebuie sa am facute? Daca ma stiu 1000 de oameni e destul? Sau 10 milioane?
Cred ca daca noi tinerii ne pierdem puterea de a critica suntem sortiti mediocritatii. Si @robert a pus punctul pe i. Lasa-i si incurajeaza-i pe toti sa critice, ca pe aia prosti oricum nu ii asculta nimeni.
@alexblogu, daca e s-o iei asa, o sa explic care mi-o fost baiu’. N-am nici o problema ca tu sau oricine altcineva il critica pe Naumovici. Nu e Dumnezeul publicitatii. Doar ca nu mi se pare normal sa iei ca referinta o singura chestie naspa pe care a facut-o si sa-i diminuezi importanta doar din prisma acelui lucru rau. Singurele mele probleme vizavi de autosuficienta asta de care suferim toti (ca nici io nu-s mai breaza in unele momente) este din cauza atitudinii. Nu ne place ceva, sarim sa criticam fara sa dam posibilitatea altora sa-si sustina parerile. E un fel de “taci, ba, ca esti prost, pe ala il crezi tu ca ar fi bun?”
Critica e binevenita intotdeauna, atata timp cat e sustinuta de argumente. Cand omul pe care il critici a facut 10 lucruri bune si unul prost, poate poti fi atat de crestin si sa-i acorzi circumstante atenuante.
Dupa cum am spus si mai devreme, respect munca tuturor si recunosc una bine facuta. Dar nu asta face obiectul a ceea ce am scris in articol.
poate face asta pentru a se auto-incuraja ca poate sa fie mai bun decat celalalt…sau doar e prost de da in gropi si nu s-a simtit o vreme bagat in seama:)
Am exemple foarte recente de ignoranta totala si la mine pe blog, exista oameni care cred ca stiu mai mult decat savantii, profesionistii, performerii de top sau specialistii. Iar ei sunt doar niste anonimi frustrati, care nici macar nu au dorinta de a afla mai multe.
La noi domina ignoranta si autosuficienta pentru ca sistemul de educatie romanesc incurajeaza mediocritatea si mass media promoveaza nulitatile, in timp ce oamenii valorosi sunt amintiti rar si la final de jurnal – exemplu performantele cel putin onorabile ale echipei de handbal, care se mentioneaza dupa toate stirile cancaniste cu fotbalisti mediocri si pitipoancele lor.