Phoenix in Fratelli

Aseara eram mai mult decat obosita, dar trebuia sa fac un efort sa ma adun si sa ma pregatesc de concertul Phoenix. Nu ii mai vazusem de 5 ani, de la concertul pe care l-au avut pe stadionul Inter, din Sibiu. Nu stiam la ce sa ma astept. Daca era sa ma iau dupa tweeturile pe care le vazusem toata ziua, ar fi fost o pierdere de timp. Daca era sa ma iau dupa ceea ce inseamna Phoenix pentru mine, abia asteptam sa ii aud.

Cand am ajuns, era lume destul de putina. Ora anuntata ca fiind cea de incepere a concertului era 20.00, drept urmare la 19.30 eram acolo. Proasta miscare, deoarece concertul a inceput la 21.00. Au inceput cu o “Ciocarlie” rock, mega misto si apoi au ridicat sala in aer cu “Nunta”. Da, venise multa lume, probabil cei care nu apucasera sa ajunga la Sala Olimpia cu o zi inainte au profitat de o a doua ocazie.

Au cantat de toate: “Mesterul Manole”, “Fata Verde”, “Mica Tiganiada”, “Andrii Popa” si altele pe care acum nu mi le mai amintesc. Desi aveam o durere crancena la genunchi, Tandarica m-a ridicat de pe scaun si m-a adus in fata scenei sa aplaud si sa bat ritmul cu tobele lui. Magnific. Cristi Gramm a fost incredibil de bun aseara, a avut niste solo-uri de chitara cum rar mi-a fost dat sa vad la un concert live. Au fost chemati la bis de doua ori si ultimele doua piese au fost “Timisoara” si “Pasarea Phoenix”. Nu era om in Fratelli care sa nu cante cu ei, sa bata din palme si sa sara. E adevarat, a contat foarte mult ca solistul a fost Bogdan Bradu, pe care vocea il duce extraordinar de bine.

Bineinteles, nu pot sa zic numai de bine, desi o parte din nemultumirile mele sunt discutabile, avand in vedere ca totul s-a petrecut intr-un club, prea mic pentru toate instrumentele de pe scena. Sunetul era destul de neclar, microfoanele se auzeau prost (probabil din cauza ca erau prea multe), iar momentele de microfonie interveneau destul de des. Probabil toate astea erau normale, ei fiind prea aproape unii de ceilalti. Omul de la mixer asudase in cateva ore cat nu asudase tot anul trecut, probabil, ca primea cate un semnal de pe scena o data la 30 de secunde. Totusi, sa nu fim rai, per ansamblu a fost acceptabil si ma bucur ca am putut sa fiu acolo sa-i ascult.

O alta chestie, insa, m-a cam enervat. Concertul a avut trei parti, adica s-a prelungit perioada de spectacol propriu zis cu niste pauze, destul de deranjante pentru ca era luni si cred ca nimeni nu avea chef sa stea la concert pana dupa 12 noaptea. Pana la urma, am suportat pauzele cu brio, pentru ca muzica difuzata de club a fost absolut fabuloasa. Cred ca am convins-o pana si pe @Cristina_TM ca Fratelli e un club misto, in care merita sa iti petreci cate o seara de weekend.

Si va las cu piesa mea de suflet de la Bogdan Bradu. V-am zis ca imi place omu’ asta de nu mai pot?

Tweet