Din Timisoara, cu drag
|Am fost plecata aproape doua saptamani. Saptamani de vis, de (re)descoperire a Romaniei si un fel de calatorie in mine, pentru ca mi-am pus niste ganduri/dorinte/prioritati in ordine. Daca as fi avut pe urme vreun ghost writer, as fi spus ca in cele doua saptamani s-ar fi putut scrie un bildungs-roman al carui personaj principal as fi fost.
M-am intors la Timisoara, orasul care ma imbratiseaza, de fiecare data. Mi-aduc aminte de primele luni aici, cand imi era tare dor de Sibiu, de prietenii mei de acolo, de viata mea, de obiceiurile mele. Eram in Timisoara, un oras in care nu stiam cum sa ajung in centru daca plecam de acasa. Pentru multa vreme, toata distractia mea insemna meciurile lui Poli, nu de alta, dar stateam fix langa stadion si nu puteam rata drumul pana in tribune.
Vizitele mele la Sibiu erau destul de rare, dar imi doream sa merg foarte des. Íncepeam sa ma intreb de ce ama naibii am venit aici, de una singura, in loc sa fi ales calea comoda, in bratele omului care ma iubea. De ce naiba tocmai Timisoara, de ce nu Cluj, de exemplu, unde aveam infinit mai multi prieteni decat aici. E adevarat ca aici era (si este in continuare) prietena mea din liceu si n-as fi gasit sprijin mai mare in alta parte. Dar, totusi, de ce?
N-am inteles raspunsul decat tarziu. Mi-am adus aminte de excursia facuta prin clasa a 11-a, in care am vazut Timisoara pentru prima oara. Si de libraria Mihai Eminescu din centru, in care m-am pierdut, pentru o ora, pentru ca aveau carti cu pretul dinainte de revolutie. Si de Opera, pe care o priveam atunci si ma intrebam oare cum o fi inauntru si cand voi avea ocazia sa ma imbrac frumos si sa merg la o seara de burghez autentic. Mi-am adus aminte de alte si alte calatorii aici, in care am ascultat muzica live in restaurant si am vazut oameni zambind pe strada si cuprinsi de o veselie calma si inexplicabila, o serenitate pe care n-o mai vazusem nicaieri.
De cate ori reveneam de la Sibiu, gaseam Timisoara asteptandu-ma, ca un adapost anti-atomic, respirandu-mi speranta prin par. Ma linisteam instant si imi treceau toate tristetile pe care le-as fi putut avea. Pentru ca, oricat de bine ma simteam in alte locuri, aici imi gaseam linistea si sufletul meu tresarea de bucurie vazand locurile din ce in ce mai familiare, ca si cand as fi trait cu ele toata viata.
Iar joi dimineata, la ora 5.30, cand am coborat din rapidul de Bucuresti, am simtit Timisoara cum imi spune: “No, bine c-ai revenit odata!”
Aceste ganduri sunt in loc de descrierile ultimelor doua zile de excursie, pe care le mai aman putin. Asa cred eu, ca daca nu scriu despre ele, nu s-au terminat inca. Dar va pot arata poze, pe Facebook, ziua 6 si ziua 7, iar pe Picasa gasiti si poze de anul trecut, din Redescopera Romania sezonul 1, Moldova.
Redescopera Romania 2011 este un proiect Petrom, impreuna cu BCR, Dacia,Romtelecom, Paralela 45si Muzeul National al Taranului Roman.
Si bonus, o melodie 😀
Tweet
Frumos oras…Timisoara
Mi-a placut mult cum ai descris toata experienta cu redescopera Romania…
LIKE! Asta ziceam si eu (de fapt ai citit). In Timisoara ma sit mereu acasa.
Foarte fain scris, ma regasesc in articolul de mai sus mai mult decat as fi crezut. Oare Timisoara inspira feelingul asta tuturor?
Roscata, ma bucur ca ti-a placut.
Valy, asa e, Timisoara da sentimentul de acasa
Adleras, cred ca e din cauza multiculturalitatii, adica oamenii de aici sunt mereu obisnuiti sa primeasca oameni din alte parti ca fiind de-ai lor.
adleras, mie nu prea. Find nascut si crescut aici poate nu mai apreciez orasul asa cum trebuie.
Si pe langa asta recent am avut experiente tare faine prin alte orase mai ‘necajite’.
Eu iti trimit pupici de la Sibiu, sa nu il uiti 😛 :*
Același sentiment de ”acasă” am și eu în Timișoara. Într-adevăr personalitatea orașului e dată de toți oamenii veniți aici din multe zone ale țării. Totuși, nu cred că sunt toți la fel de iubiți și așteptați cu brațele deschise cum suntem noi, ardelenii.
Timisoara merita multe! Spiritul orasului e unic, chiar si in poze: http://www.gerhald.ro/index.php/2011/02/23/timisoara-adevarata-imagini/
Orice oras este frumos daca te limitezi la centru. Avem un centru decent si o Piata a Unirii demna de un oras austriac. Atat ! Lucrurile se schimba dupa blocurile gri! Astept cu nerabdare alegeriile viitoare pentru a da un mare vot negativ actualei administratii! E la fel ca drumurile noastre! Praf!
sunt de 6 ani in Brasov, si inca nu ma simt legat de orasul asta cum m-am simtit de Timisoara. totusi cred ca e ceva acolo ce atrage. Mi-e dor de vremea cand stateam la o chitara in piata unirii sau in parcul rozelor pe iarba, treceau jandarmii si ne ascultau