Teatru si film – dupa doua festivaluri

Anul asta am fost privilegiata: pentru 5 zile am participat la Festivalul International de Teatru de la Sibiu, iar apoi, tot pentru 5 zile, la Festivalul International de Film Transilvania. Doua evenimente culturale importante, poate cele mai importante in momentul de fata in Romania.

Multa lume mi-a spus “ce fain ca ai fost la amandoua si ai stat aceeasi perioada de timp, acum poti sa faci o comparatie”. Pentru o vreme, asa am crezut si eu, insa, la final, mi-am dat seama ca aceste doua manifestari de cultura nu au cum sa fie comparate, sunt atat de diferite incat comparatia n-ar face altceva decat sa aduca subiectivitatea umana intr-un loc in care n-are ce cauta. Daca vreti, aceasta comparatie ar fi la fel de fara sens ca si intrebarea unuia dintre participantii la intalnirea cu Vlad Ivanov: “Dumneavoastra ce va place mai mult sa jucati? Teatru sau film?”

Daca ar fi sa aleg cate un cuvant pentru fiecare festival, FITS ar fi “mistic” si TIFF ar fi “stralucire”. Mi-a placut la Sibiu pentru ca am alergat de la un spectacol la altul, reusind sa vad 3, uneori chiar 4 spectacole intr-o zi. M-am lasat purtata de actul artistic live, fie ca a fost dans, piesa de teatru sau muzica, intrand in transa, de multe ori, pentru a putea inelege ce dau acei oamenipe scena. Mi-a placut la Cluj pentru ca am avut ocazia sa vorbesc cu oamenii din filme sau din spatele filmelor, iar momentul cel mai frumos, pe care nu-l voi uita niciodata, e acela in care am aflat cum a fost facut scurt-metrajul “Fata din Transilvania” (in care joaca Maia Morgenstern) chiar de la producatorul peliculei.

Festivalul de teatru mi-a dat ocazia sa vorbesc cu Constantin Chiriac, sa aflu lucruri noi despre festival, sa il intreb despre sansele Timisoarei la a ajunge, vreodata, capitala europeana. Tot la Sbiu am avut marea onoare de a cina cu Cristi Radu, directorul executiv al festivalului, de la care am inteles, cumva, efortul imens care se depune ca acest festival sa se intamle in fiecare an. Am cunoscut oameni noi si mi s-au demontat prejudecati atunci cand am stat de vorba cu Tudor Chirila. Am luat micul dejun, intr-o dimineata insorita, cu Rodica Mandache si ultimele ore ale festivalului mi le-am petrecut povestnd cu Iarina Demian despre ce inseamna pentru un actor sa vezi oameni care pleaca din sala atunci cand joci.

Festivalul de film mi-a dat ocazia sa stau la o sueta cu Radu Muntean si Vlad Ivanov, chiar daca la aceasta sueta au participat foarte multi oameni. Oameni care n-au pus intrebari, care pareau ca nu vor sa afle nimic de la cei care venisera sa raspunda la nelamuriri si curiozitati. Eh, n-a fos bai, ca am intrebat eu. Ba, mai mult, dupa lounge-ul la care a participat Ivanov, m-am intalnit cu el de vreo 2-3 ori pe strada si ne-am salutat de parca ne stiam de ceva vreme. I-am cunoscut pe Ioana Blaj si Paul Ipate, doi tineri actori despre care am mai scris si pe care ii admir foarte mult, pentru ce fac, pentru felul in care se comporta, pentru bucuria cu care zambesc.

Daca la festivalul de teatru am vazut foarte multi turisti, festivalul de film a avut multi localnici in salile de proiectie. Unii zic ca filmele sunt mai accesibile unui public mult mai tanar, altii spun ca sibienii au parte de teatru 300 de zile pe an. Asa o fi, nu-i treaba mea sa comentez asta, insa pot sa spun cu mana pe inima ca bucurie am simtit in ambele parti si ca nu conteaza foarte tare cine si cum a impartit-o. Marele nostru castig, al celor care au alergat pentru aproape 2 saptamani de la un spectacol la altul, a fost ca ne-am potolit, pentru o vreme, setea de cunoastere si de cultura.

Eu am fost, la ambele festivaluri, blogger acreditat si sper ca articolele mele despre ceea ce am vazut si am trait la Sibiu si la Cluj au fos suficiente cat sa va faca sa va doriti ca la anul sa va aflati in mijlocul actiunii, nu in fata monitoarelor.

Multumesc Ruxa, pentru invitatie si suport si pentru intalnirile minunate de la Sibiu, dar asta ti-am spus deja, live

Multumesc Bogdan, Marian, Codruta si Flavia pentru grija pe care mi-ati purtat-o cat timp am fost oaspetele vostru. Cu voi nu am apucat sa vorbesc, dar va spun acum ca ati facut o treaba extraordinara si ca ma bucur ca un festival atat de mare a ajuns sa se vada atat de bine in online. E meritul vostru, exclusiv, si ma bucur ca am facut parte dintre cei care au beneficiat de tot suportul din lume. Timp de 5 zile ati fost ca mama, care imi zicea cand eram mica: “noi iti dam de toate, tu trebuie doar sa inveti.” Parafrazand, a fost ceva de genul “ti-am pus la dispozitie tot ce avem, tu trebuie doar sa muncesti.”

Experienta mea? Nepretuita. Cu un amendament: va rog din tot sufletul, anul viitor nu mai incalecati festivalurile!

Tweet