Ideo Ideis – mai mult decat un festival tanar

Nu stiu exact sub ce fel de stea norocoasa m-am nascut, ca evenimentele frumoase, facute din suflet, ma gasesc intotdeauna, fara ca eu sa fac vreu efort in sensul asta. Cand Nicoleta Gavrila mi-a lansat invitatia de a participa la Ideo Ideis am spus da in aproximativ 30 de secunde, fara sa ma uit pe program, fara sa stiu daca sunt libera sau nu. A fost ca si cum subconstientul meu a zis “hai, mergi, la orice ai renunta, nu o sa-ti para rau.” (Intre noi fie vorba, Nico face o treaba minunata aici, nimeni nu e neglijat, iar lucrurile merg unse-unse – e voluntar al festivalului de 3 ani deja, iar acum e directorul de PR))

Drept e ca acum, dupa o zi de festival, imi dau seama ca nu am intalnit nicaieri atata bucurie ca aici. Alexandria e un oras viu, in mare parte datorita festivalului. Iar festivalul e unul entuziast doar datorita celor care sunt aici zilele astea. Am ajuns la fix, chiar in ziua inceperii competitiei, avida de teatru, fara prea mari asteptari, totusi. Stiam doar ca voi vedea niste tineri liceeni care au o competitie numai a lor, in care se pot “infrunta” artistic, fara ca ei sa fie actori. Cand colo, am intalnit foarte multa lume care se bucura ca acest festival are parte de tot mai mult sprijin, de la an la an, pentru ca valoare are, doar a trebuit sa treaca putin timp pentru a vedea si altii acest lucru.

Am descoperit niste trupe minunate, in care actorii sunt actori adevarati, niste trupe pentru care actoria e la fel de serioasa ca pentru un actor profesionist. Am vazut trei spectacole extrem de complexe, o fabula, un musical si o adaptare a unei povesti. Au fost minunate si va voi povesti maine, mai pe larg. Cert e ca am urmarit 4 spectacole aproape unul dupa celalalt si n-am simtit deloc oboseala. Doar entuziasm.

Iar in aceasta seara, inainte sa ma indrept spre hotel, unul dintre organizatori, Alexandru Ion, s-a oprit din alergatul printre invitati si ne-a multumit pentru ca ne-am luat din timpul nostru pentru a veni aici, la Alexandria. Avea un zambet foarte larg pe fata, desi oboseala i se citea in ochi. Iar asta e un gest atat de simplu si de curat, incat abia acum imi dau seama ce poate fi in sufletul lui (si al Andreei Bortun – celalalt organizator) cand vad cata viata a prins ideea festivalului lor.

Si abia astept ziua de maine de la Ideo Ideis.

Tweet