O zi de vara

Sambata, amiaza, eu sunt acasa. Asta poate parea ca un lucru normal pentru multi oameni, dar nu pentru mine, mie nu mi-a placut niciodata normalitatea. In ultimul an am fost atat de mult plecata pe coclauri incat nu mai stiam cum e sa te trezesti in patul tau, sa-ti faci cafeaua si sa te bucuri de o zi de sambata. Am mai avut sambete in Timisoara, dar le-am petrecut in casa iubitului meu, ca si asa sunt mult prea mult timp plecata, iar relatia noastra n-are timp sa se dezvolte.

Ieri, insa, am decis ca-mi vreau singuratatea inapoi pentru cateva zile. Sa ma invart prin casa, sa-mi dau seama ca-mi e gol frigiderul si trebuie sa merg la cumparaturi, sa ma intorc acasa si sa realizez ca nu vreau sa gatesc, ci sa-mi pun o masca de argila pe fata. Sa imi bibilesc unghiile, sa le lacuiesc, sa fac 5 dusuri, pentru ca e cald, nenica.

Am vazut un film pe laptop, am butonat televizorul, iar la 1 noaptea am deschis geamurile larg, fara frica de tantari (am Autan din kitul de supravietuire in Delta, cadou de la Vodafone).

Acum imi beau cafeaua din cana primita de la Gaben (cea din poza) si ma pregatesc sa-mi fac cea mai buna salata din lume, pe care sa o mananc uitandu-ma la vreo emisiune insipida.

Acesta e un post despre nimic. Nimicul meu de sambata de care mi-a fost atat de dor. Pana si telefonul e pe silent, sa nu ma deranjeze nimeni azi, cand fac nimic 😀

Tweet