Praf

Mda, s-a asternut praful pe blogul meu…lucrez atat de mult incat abia mai am putere seara sa fac un dus cand ajung acasa. Partea cea mai proasta este ca acel concediu la care visez de trei ani se amana si anul asta, deci o sa intru in anul 4 de visare. La capitolul “vise, taica, vise” se mai incadreaza si aprecierea celor pentru care ma zbat ca nebuna de dimineata pana seara. Si nu ma refer la aprecierea aia de genul “vaaaai, dar ce lucru bun ai facut”, ci la aceea pentru care, de fapt, ne zbatem toti: partea materiala. Cand imi aud clientii (care au afaceri mari si late) ca imi spun ca nu au bani sa-mi plateasca, sa mai astept putin si alte rahaturi de genul asta, imi vine sa ma iau si sa ma duc intr-un varf de munte, unde sa traiesc cu ierburile fierte la un foc facut din trei vreascuri si sa imblanzesc un urs ca sa ma incalzeasca daca mi-e frig.

Si starea asta de lehamite o sa-mi treaca in cateva ore, cand o sa-mi amintesc cat de mult imi place ceea ce fac, cat de putin m-am gandit la partea materiala atunci cand mi-am inceput propria firma sau cat de mult imi place, totusi, exprimarea de genul “vaaai, dar ce lucru bun ai facut!”.

Tweet