Relele care se tin de mana
Ca si cand nu mi-ar fi fost de ajuns rahaturile din ultima vreme, ieri dupa amiaza am constatat ca am fost praduita de portofel si de telefon mobil. Portofelul era fara bani, dar plin de acte, telefonul nu era cine stie ce, dar avea o cartela plina cu numere de telefon importante. Partea cea mai urata este ca mi-au disparut din birou, mai exact din geanta, ceea ce e si mai neplacut, ca n-as vrea sa suspectez de furt lumea care circula prin biroul asta.
Asta este, shit se tot happens lately si eu ma tot montez sa nu ma mai gandesc la ce-i rau. Oricum, azi dimineata m-am dus cu teama spre locul in care am parcat masina, ca la norocul meu din ultima vreme ma gandeam ca poate a disparut si ea.
Asa ca azi o sa iau cina cu Prietena mea si intentionez sa ma plang putin, asa, ca sa nu uit ca toate mi se intampla numai mie…
LE: Mi-a venit in minte o scena dintr-un film, din “Asfalt Tango” mai exact, in care Mircea Diaconu incerca sa o faca pe sotia fugara (si care nu mai vroia sa vorbeasca romaneste) sa spuna clar si raspicat cuvantul “cacat” si ea refuza categoric. Iar mai tarziu, cand aceeasi sotie fugara era sa fie violata in benzinarie, ea a scos pe gura una dintre cele mai mediatizate injuraturi romanesti. Asta e ceva de genul: degeaba iti refuzi starile, pana la urma ele vin peste tine mai navalnic ca tsunami-ul din Asia.
LLE: Am schimbat si tema, cealalta era prea colorata. Pareri?
Tweet
nasol. bine ca parola de la blog nu se fura
Asa, ia cina cu prietena ta … lamenteaza-te bine de tot … arunca-te in pat cu un ceai cald in mana si un film bun pe ecran … si maine, si maine cand pleci de acasa … lasa deprimarea la coltul casei. Spunea cineva ca “gandurile bune atrag fapte bune” … ia vezi daca e adevarat 😛
Baghy, macar cu identitatea asta sa raman, daca cea reala e serios avariata acum
Real Life, eu nu plec deprimata de acasa; doar ma intorc asa :))
uoffff!!! Hai ca papam salata de vinete si ciorba si impartim desertul
si apoi bem lapte cu cacao si facem nani si gata! Maine inflorim 
vai ce urata e tema asta. pfuuuuu
Cel mai bun lucru pe care il poti face e sa cauti in actele telefonului IMEI-ul si sa-l duci la politie, cand apare in retea (orice retea) l-au si localizat.
Nu ma ajuta prea mult asta, telefonul era si asa vechi si trebuia schimbat. Cartela cu numerele de pe ea erau importante. Dar am rezolvat si problema asta, se pare ca, totusi, sunt organizata si aveam notate in agenda majoritatea numerelor 😉