Comunism si roboti

Am vazut ieri o serie de fotografii din Coreea de Nord, printre putinele care au reusit sa treaca mai departe de granitele comuniste (multumesc, Adi, pentru link).

E cutremurator ce vezi acolo si sunt doar poze. Am stat minute in sir cu ochii atintiti pe prima fotografie, cea care arata niste blocuri gri, fara pic de lumina la lasarea intunericului. Singura lumina bate pe portretul lui Great Lider – Kim Il-Sung, tatal lui Kim Jong Il – Dear Leader (care a murit sambata dupa-amiaza). Daca in ’89 n-aveam revolutie, poza aia ar fi putut insemna realitatea romaneasca.

Un fotograf neamt de 40 de ani, Werner Kranwetvogel, a reusit ceea ce n-a reusit niciun fotograf pana acum: sa asiste, cu aparatul in mana, la una din festivitatile numite Arirang, festivitati care se fac in timpul sarbatorilor nationale (de obicei astea sunt zilele de nastere ale liderilor), in care 20.000 de oameni canta, danseaza si manuiesc cartoane colorate pentru a obtine niste imagini uimitoare.

Kranwetvogel a incercat un an de zile sa obtina aprobare de la autoritatile comuniste si, cand era gata sa renunte, a fost primit pe stadion, la sectiunea VIP, de unde nu vedea nimic pentru ca era foarte departe de locul in care se desfasurau dansurile. Le-a explicat oficialilor care e scopul lui si a ajuns sa stea pe buza stadionului, reusind sa faca unele dintre cele mai frumoase fotografii ale festivitatii, singurele care au circulat in presa mondiala.

Niste oameni transformati in roboti, care mimeaza fericirea si bucuria pe care ar trebui sa le-o aduca dansul. Oameni selectati cu grija, cu 3-4 luni inainte de festivitati si pentru care se pregatesc zeci de mii de dubluri, ca nu cumva sa nu iasa la numaratoare in ziua cea mare.

Vazandu-i pe coreeni, nu pot sa nu ma gandesc cat de norocosi suntem si ca am fi putut fi si noi la fel ca ei.


16 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *