De nicaieri
Poate cititi cu muzica in fundal 
Pentru mine, vara e gata. Urmeaza zile de foc, nopti de nesomn, momente in care o sa cred ca e gata, ca nu mai pot, ca vreau sa ma las de orice fac atunci. Urmeaza alte nopti petrecute in camere de hotel, cu care am inceput sa ma obisnuiesc mult prea mult. Cred ca am un zambet separat pentru toti receptionerii intalniti si nu-mi mai amintesc cum arata camera de hotel in care am stat acum 2 luni. Anul trecut am avut 116 nopti petrecute prin hoteluri, anul acesta sper sa nu depasesc cifra asta, ca o sa ma gandesc serios sa-mi iau naibii o rulota.
Pentru prima oara dupa mult timp, timp de doua zile am facut doar lucruri pentru mine si sufletul meu. Fara deadline-uri, fara graba, fara “trebuie sa termin articolul asta ca sa ajung la spectacol”, fara sa trag de mine dimineata, sa ajung la cafea si sa ma apuc de treaba. Azi dimineata, de exemplu, am scris un mail stand in pat, cu televizorul deschis pe un canal pe care canta Connect-R. Nu mi-a pasat, da’ deloc, auzeam muzica si nu ma simteam agasata de non-sunetele din ea.
Intalnind atatia oameni frumosi, destepti, cu suflet bun, oameni de festival sau de la companii puternice, oameni cunoscuti de ani de zile si care mi-au ramas aproape, mi-am dat seama cat de mult m-am linistit, cat de senina sunt, cat de mult conteaza sa lasi lucrurile sa se intample, cat de simplu e sa nu mai vrei sa controlezi tot. E un fel de intelepciune pe care mi-as fi dorit sa o am si pe la 25 de ani, atunci cand in viata mea a fost un moment de cotitura. Poate ca daca as fi stiut atunci ce stiu acum, as fi facut lucrurile altfel. Totusi, ma uit in spate si n-am regrete, sunt convinsa ca n-as fi putut sa am linistea asta daca as fi regretat ceva din ce am facut.
Ma simt cu sufletul curatat de rele pentru ca aleg sa nu le mai vad si sa nu ma mai incarc cu ele. Ma bucur de muzica, de teatru, de filme, de viata mea frumoasa in care intalnesc oameni pe care, pana acum, doar visam sa ii intalnesc. Si nu doar ca ii intalnesc, ci devin o mica parte din viata lor si ei dintr-a mea.
Sa te opresti din goana si sa privesti in jur. Atat. Niciodata nu e prea tarziu sa descoperi un lucru atat de simplu.
Tweet
Foarte rar, dar mi se intampla si mie sa nu observ sau sa nu imi pese de unele melodii, care de obicei ma irita. :))
Te mai cunosc vecinii?
Apai vecinii nu m-au cunoscut nici inainte, deci sunt in grafic :))
In cazul asta ai grija sa nu mergi prea des acasa, vor crede ca ai chiriasi. :))
Sa nu mai vreau sa controlez tot? Pai nu mai vreau, insa e greu sa si pun in practica…
E bine ca n-ai regrete, inseamna ca poti dormi linistita noaptea!
Ioana, si mie imi era greu. Va veni si la tine un moment in care o sa-ti dai seama ca o sa poti sa pui in practica mai usor decat te-ai astepta