Femei, nu doar mame

N-am foarte multe prietene cu copii. De fapt, am doar doua pe care le vad frecvent si care au si conturi de Facebook. Ca despre asta e vorba in povestire: de mamele care nu mai au identitate si care si-au transformat personalitatea in mame si atat.

Nu e gresit sa te mandresti cu copilul tau. Nici vorba. Sa ai un copil e o provocare si o binecuvantare si e impresionanta lupta parintilor pentru a le oferi odraslelor o viata frumoasa, linistita si lipsita de griji. Prietenele mele imi spun ca preocuparea lor de zi cu zi e sa-i vada pe astia micii cu zambetul pe buze tot timpul, ceea ce ma bucura si pe mine cand ma vad cu ei, un copil fericit iti transmite o stare de bine pe care nimeni in lume n-o poate face.

Dar, pe bune acum. Terminati cu pozele copilului in loc de pozele voastre. Renuntati la a ne da tuturor informatii despre ce au mai facut copiii vostri. Ne bucuram ca-i aveti si ca sunteti mandri de ei, dar noi, cei fara de copii si cu o altfel de viata ne-am bucura daca am afla si ce faceti voi. Ati fost colegele noastre de munca, de scoala, prietene de pe vremea cand nu stiam nimic mai mult decat cum sa facem sa ne lase parintii sa mergem la discoteca. Ne e dor de voi.

Poate ca nu-s eu in masura sa dau sfaturi, pentru ca nu am copii. Dar le vad pe prietenele mele, pe acele femei care nu au incetat sa fie femei. Pentru care copilul e o realizare, dar care nu uita sa fie sexy si interesate de ceea ce se intampla in imediata lor apropiere.

“O sa ai un copil si o sa vezi cum e atunci”, imi spunea una din cunostintele mele atunci cand m-am intalnit cu ea pe strada si am intrebat-o ce-i cu hemoragia aia de poze cu fiica-sa. As fi vrut s-o intreb de ce crede ca e atat de important pentru noi, prietenii ei de pe Facebook, sa vedem zeci, sute de poze in care apare doar copilul, dar m-am lasat pagubasa. Am venit acasa si am dat “remove as friend”, io-s prietena cu ea, nu cu aia mica.

Le respect si le admir pe femeile care nu lasa copilul sa le acapareze viata si personalitatea, cele care isi aduc aminte ca au avut niste prieteni si un sot inainte sa devina mame si ca au ramas femei. Daca stau bine sa ma gandesc, cunosc foarte multe asemenea femei, chiar daca nu mi-s prietene apropiate. Sunt acele doamne care au inteles ca devotamentul nu inseamna asasinarea celor din jur cu informatii inutile.

Doamnelor, redeveniti femei, c-apoi sa nu va mirati ca incet-incet incepe sa va evite toata lumea, inclusiv propria familie.


29 Comments