Mereu cu ochii in gradina altuia
Azi is cu capsa pusa. Fara motiv anume, doar a trebuit sa ma trezesc cu o ora mai devreme decat de obicei si asta m-a cam dat peste cap. Aseara, spunandu-i unei prietene ca tre sa ma trezesc mai de vreme, imi spune “lasa, ca altii merg la munca de la 7 si nu se mai plang atat.” Pai da, dar eu nu merg la munca de la 7. Nu ca n-as putea, mi-am petrecut doi ani din viata muncind de la 6.45 pana la 17, in fiecare zi. Nu ma plangeam, era ok, era un program pe care il respectam, dar, si atunci, orice deviere de la program era in stare sa ma intoarca pe dos toata ziua.
Pe acelasi sistem, eu n-ar trebui sa am probleme. Ca ii aud pe diversi in jurul meu care imi spun ca “uite-l pe ala, o patit nush ce, apai alea-s probleme, nu ce avem noi.” Nu-s de acord, nu cred ca e cineva in stare sa cuantifice seriozitatea si importanta problemelor din viata mea sau din viata altcuiva. Stiu ca multi folosesc fraza asta ca pe un fel de incurajare, dar nu ma mai incurajati in felul asta, nu faceti decat sa-mi ridicati nervii la ceruri. Daca io cred ca am probleme care ma fac sa ma simt mizerabil, lasati-ma sa ma simt mizerabil pana le rezolv.
Cel mai rau ma irita comentariile referitoare la “cum era inainte”. Mamele trebuiau sa spele scutece pana ameteau, nu existau creme si tot felul de geluri pentru bebelusi, mancarea nu se facea decat zdrobita cu furculita, iar laptele praf era vaid e capul lui. Si mai auzi cate o “duamna” de asta trecuta bine de a doua tinerete (of, ce elegant m-am exprimat) care se irita de mama focului cand isi vede fata sau nepoata cumparandu-i pruncului de tot felul, ca pe vremea ei copiii nu mai aveau atatea pudre de dat la fund si atatea borcanase cu macare pasata. Asa, si? Daca atunci nu erau, acum trebuie sa le refuzam pe motiv ca se poate si fara? Mi se pare o tampenie inimaginabila sa refuzi niste facilitati pe motiv ca alta data nu erau. Vedea-le-as pe obositele astea plimbandu-se cu caruta, ca doar nu erau trenuri si masini acu 200 de ani.
Da, m-am trezit mai devreme. Is capsata.
Tweet
Buna dimineata!
Daca ai crede in d-astea: azi e marti, cu trei ceasuri rele, cica. Poate va fi mai nostim in retrospectiva.
Cat despre ‘se poate si fara’, si me mine ma amuza si ma irita deopotriva. Niciodata nu stiu la care senzatie sa raspund mai intai.
eu iti trimit un huuuuggg maaaaarreeee sa nu mai fi capsata 😛
Ha! Eu tot timpul spun: si ce daca altuia ii merge mai prost, asta nu face ca mie dintr-o data sa-mi mearga mai bine. Si doar pentru ca compari “your stuff” cu “their stuff” nu inseamna ca din punctul tau de vedere totul e mai putin grav cu “your stuff”. Pana si empatia are o limita, si evident, depinde cat de egocentric esti, problemele tale vor fi mereu mai grave decat ale altora. Si mi se pare normal… doar nu poti mereu sa spui ca “ui’ la ala ce se chinuie”, ar trebui sama multumesc ca nu ma chinui atata. Cacat. La mine nu merge.
Ba la mine functioneaza cand vad ca unii au probleme foarte grave si chiar ma face sa`mi fie rusine de asa zisele mele probleme… care sint uneori mai mici, alte ori mai mari dar intotdeauna se rezolva intr`un fel sau altul. Spre exemplu … eu am nascut de 1 luna si datorita inteligentei mele era sa raman fara indemnizatia de 2 ani … adica no job, no money … si ma gandeam ca e capat de lume ..era o problema intr`adevar. Seara aflu ca fetita de 4 luni a unor prieteni e grav bolnava. Am zis ca ma cac pe ei bani… mi`am dat seama ce norocoasa sint ca fica`mea e sanatoasa si e bine….
@Horia, explicatia asta cu trei ceasuri rele nu m-a multumit niciodata; mno, azi is si mai nemultumita decat de obicei :))
@sis, azi nu merge cu hug-uri; poate maine 😉
@Anda, corect. Nu vad de ce problemele mele trebuie sa fie mai mici doar pentru ca ale altora sunt mai mari. Atata timp cate ele te fac sa nu te poti bucura de tine si de cei din jur, sunt importante si trebuie rezolvate.
@Anca, stiu ce zici. E trist ca oamenii aia au probleme cu copilul lor, dar ar fi fost la fel de trist ca tu sa ramai fara indemnizatie, stim cu totii ce vremuri aiurea traim si nu cred ca eu trebui sa-ti spun ca, oricum, banii aia nu-ti ajung nici pentru doua saptamani din luna.
bine bine…mai incerc o data maine 😛 my hugs are reaaalllyyy effective :))
Da’ de ce te-a trezit draga ceasul? Uite-te la ea ce moderna e…pe vremea bunicilor te trezea cocosul de la 4 dimineata si nu-i mai ziceai nimic :)))
PS: Si eu sunt antipatica si antisociala cand ma trezesc mai devreme decat sunt obisnuita.
Nu e important cand te trezesti , mai important e cat dormi si ce timp este necesar pentru o “odihinre completa” , iti pot obisnui metabolismul si cu 5 ore , am observat ca daca 3 saptamani dormi constant acelas numar de ore , urmatoarea saptamana somnul optim si revigorant e cel cu care te ai obisnuit ( nr de ore ) , asta a fost deja testat pe subiecti umani , deci eu nu am facut altceva decat sa verific daca functioneaza si la mine …