Schimbari. Sau cum mi se schimba mie tabieturile.

De la o varsta incolo, se spune ca toti ne facem niste mici mari obiceiuri pe care cu greu le mai schimbam. Daca locuim singuri o buna bucata de vreme, tabieturile astea ale noastre nu se schimba neam. Mno, si io am crezut asta, pana azi dimineata, cand m-a pocnit revelatia cum ca nu, dom’ne, io nu-s chiar atat de rigida pe cum am crezut. Sa va spun.

De cand ma stiu, imi beau cafeaua dimineata, inainte sa plec la munca. Pentru asta trebuia sa ma trezesc cu minim o ora jumate inainte sa plec de acasa, pentru cafeaua de dimineata acord o ora, musai. Timp de 6 ani, cat am locuit impreuna cu fosta jumatate semnificativa, mi s-a facut cafeaua in fiecare dmineata, fara exceptie. Eram, practic, trezita cu ea la nas. Dupa ce m-am mutat singura, nici nu-mi venea sa ma dau jos din pat fara cafeaua langa bot, dar m-am obisnuit repede cu noua situatie.

Inca trei ani si ceva cu cafeaua bauta inainte de a deschide ochii si n-a fost nevoie decat sa ma mut la capatul lumii, acolo unde intoarce vulturul (vorba lui Bill, by yhe way, ca mi-e dor de el) si s-a dus si obiceiul asta. Pentru ca-mi ia cam o jumatate de ora sa ajung la birou, inca o jumatate de ora sa ma pregatesc pentru birou (statul in fund in varful patului intrebandu-ma de ce naiba ma trezesc io dimineata – included), iar inca o ora pentru cafea ar fi de domeniul fantasticului. Obisnuiam sa-mi fac cafeaua “la pachet”, dar am ramas fara pahare de plastic si nici nu mi-am adus aminte niciodata sa cumpar altele.

Alt obicei pe care cred ca il am de cand ma stiu este faptul ca, de fiecare data dupa ce ma spal pe maini, ma dau cu crema. Ca am io o obsesie cu mainile, cica alea ar fi primele care arata varsta unui om. Nu ca as avea nevoie, la cei 22 de ani (maxim) ai mei, dar mai bine sa previn. Mno, de cateva zile mi s-o terminat crema de maini si cum nu folosesc decat un fel anume, am tot amanat sa merg sa-mi cumpar, ca ba ajungeam prea tarziu la magazinul care stiam sigur ca are, ba prea devreme. Bine, ii simt lipsa si o sa remediez acest aspect chiar azi, dar am vazut ca pot trai si fara…

In fiecare duminica dimineata stateam in pat pana tarziu, cu cafeaua langa mine, ma uitam la televizor sau la un film pe computer/laptop. Cu mici exceptii, asta am facut timp de aproape 4 ani. Dupa ce-mi terminam cafeaua, ma apucam de gatit, mancam si apoi leneveam din nou pana seara, apoi faceam chestii de genul manichiura, pedichiura, bibileli de femei. N-am mai facut asta de jumate de an. Nu manichiura sau pedichiura, pe alea le fac cand apuc, ci lenevitul ala misto de duminica. Si traiesc foarte bine si fara, ca fac alte chestii interesante.

Asa ca m-am hotarat: las tabieturile pentru cand voi avea 60 de ani. Daca-i mai apuc :))

Tweet