Haosul e doar ordinea dezorganizată

shutterstock_152099258 Stați așa, că n-am renunțat la blog. Nu mă pot plânge de lipsă de timp, dar nici nu-mi prisosește. Zilele astea am preferat să rup HBO Go/Netflix în două, seara, și s-a dus de suflet și decizia mea de a nu mai viziona seriale (pentru că am încălcat regula cu House of Cards).

______________________________________________

Mă întreb uneori (zilele astea mai des) de ce se supără oamenii când nu vrei să le faci lucruri pe gratis. De când a devenit o rușine să spui „fac asta și te costă atât”? Parcă ne e tuturor din ce în ce mai rușine să admitem că suntem plătiți pentru munca prestată. Sigur, mă refer îndeosebi la muncile din sfera digital/PR/consultanță. Poate că prietenii din București vor fi puțin întrebători citind asta, dar, vă spun: în orașele mici e un haos de nedescris. Ajungi, literalmente, să fii arătat cu degetul pe stradă: „uite, aia cere bani ca să trimită niște e-mail-uri.”

_____________________________________________

Că veni vorba, PR-ul înseamnă mai mult decât atât. Mai mult decât să zâmbești la un eveniment. Mai mult decât să trimiți un comunicat de presă. Mai mult decât să faci trei liste. Un infinit de mai mult, însă am renunțat de ceva vreme să mai explic. Cine pricepe – bine, cine nu – la fel de bine.

_____________________________________________

M-am tot lăudat că nu urăsc nimic pe lumea asta, însă se pare că urăsc ceva din străfundurile sufletului: haosul. Am văzut o chestie drăguță într-un film, care spunea cam așa: „haosul e doar ordinea dezorganizată”. Așa că m-am apucat să fac ordine în haos, dar cuget că va mai dura o vreme până-l organizez bine de tot.

_____________________________________________

Azi ar fi trebui să sune contabila și să anunțe, cu bucurie în glas, că a luat hârtia care pune onor firma în relație financiară avansată cu statul român (aka plătitor de TVA). A sunat doar ca să spună că mai trebuie o hârtie. Well, impotența ANAF în a împărți agenții economici în „de bună credință” și „evazioniși” merită un articol separat. Deocamdată, hulita declarație 088 are scopul unic de a ne împărți pe toți „în simtiți și în mișei”. Că dacă n-o iei razna completând acte în sfânta disperare, atunci te va bântui dorința de a începe să fii evazionist. Norocul meu e că nu știu cum să fac chestii necurate.

______________________________________________

Am și eu fericirile mele ciudate. Săptămânile trecute, de exemplu, m-am bucurat ca un copil vreo două zile când unul dintre clienții de demult ai agenției a sunat că vrea să lucrăm împreună pentru o nouă campanie. Una complicată, dar foarte faină. Și m-am bucurat pentru că poate alege cel puțin 20 de agenții pe o rază de doi kilometri, dar a ales una care e la 600 de kilometri depărtare.

______________________________________________

Mă tot întreabă diverși oameni de ce nu renunț la blogul ăsta. Că acum sunt doamnă în PR, că nu se face să am blog în care să scriu despre mine, că acum am o imagine de respectat. Păi și ce, până acum n-am avut vreo imagine de respectat? Blogul ăsta e parte din mine. M-a ajutat să-mi strâng aici toate frustrările și bucuriile într-o perioadă foarte grea, m-a adus aproape de o meserie care îmi place și de care nu m-aș fi apropiat altfel. Am mai spus-o și o s-o mai spun: îmi asum toate etapele vieții mele. N-am șters niciodată nimic de pe blog, oricât de rău aș fi dat-o de gard. Rămân autentică și prin asumarea asta.

______________________________________________

Apropo de ce ziceam mai sus: blogul m-a ajutat în lupta cu depresia. A fost caietul pe care-mi scriam gandurile sumbre, nervoase, iritate, frustrate. Am scos răul din mine ca să pot să trăiesc cu mine în pace.

______________________________________________

Voi ce mai faceți?

Foto: Organized Chaos by Shutterstock


10 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *