Si-ntr-o zi, oi fugi cu timpul de gat
“Mi-e dor de tine. Ti-am trimis mailul ala, te uiti peste el si imi zici ce crezi?” Sentimente rupte pe bucati, jumate din suflet, jumate din minte. Ca nu le mai poti coordona, Doamne feri. Nu poti azi sa iubesti si maine sa muncesti, trebe musai sa le faci pe toate deodata.
“Auzi, iesi odata de la dus ca intarziem la concert.” “Si ce daca intarziem?” “Pai nu se face. Nu-i frumos. Si poate se inchid usile.” N-ai avea curajul sa lasi odata usile alea de la sala de spectacole sa se inchida. Cine stie, poate ai descoperi o alta simfonie in bratele lui. Spui ca faci asta pentru voi, pentru “timp de calitate impreuna”. Si te pierzi in ce se intampla pe scena si uiti de mana lui care sta calda langa a ta, uiti de felul in care ii cautai mana la primul film vazut impreuna.
“Nu ma mai tot pupa din 5 in 5 minute, nu vezi ca am treaba?” Apoi te bosumfli cand ajungi seara in pat si vezi ca a adormit inaintea ta, ca te-ai dus sa-i spui noapte buna si el sforaie de o ora, strangand perna in brate, ca tu ai prea multe de facut, ca ai pierdut vremea vreo 3 ore azi si tre sa recuperezi, altii au asteptari de la tine.
Te trezesti prea tarziu ca ai ajuns sa comunici in 140 de caractere, ca ti-ai suprimat gandurile si trairile, in asa fel incat sa incapa intr-un sms. Ca de telefon n-ai timp, oricum nu-l mai suporti cat suna, iar de zambit le zambesti tuturor, numai lui nu. Ce, e normal, doar el te cunoaste asa cum esti si cu el poti sa fii si altfel, numai zambitoare nu.
“Nu ma mai iubesti. Nu ma mai intelegi. Lasa-ma, ca-s obosita. Ma scoti din minti cu iesitul asta, tu crezi ca io mai am chef de stat in lume in seara asta?”
Toata lumea vrea ceva de la tine si tu dai lumii tot ce ai. Numai tie nu-ti mai dai, iar daca nu faci asta, nu ai de unde da mai departe. Oboseste cu folos, alearga si pentru sufletul tau, tine de tot ce ai folosind un zambet, fii puternica, dar nu-ti muta mobila singura. Cuvintele astea ar trebui sa tina loc de “buna dimineata” unei femei.
N-avem timp, leitmotivul existentei de secol 21. Traim cu o mana pe mouse si cu un picior pe pozitia de start, mai luam o gura de cafea inainte de a o zbughi pe usa afara. “Pleci fara sa ma pupi?” “Te sun in 5 minute si te pup la telefon!” 5 ore mai tarziu, 50 de apeluri mai tarziu si sarutul inca se lasa asteptat.
N-am o concluzie. Sunt doar ganduri la ceas de seara. Oi vedea daca am curajul sa le public maine dimineata. Am publicat. Sa-mi fie de bine.
PS: vand timp, pe mine nu ma ajuta cu nimic. Mai mult ma incurca.
Tweet
WOW, cat de bine ai exprimat ce se intampla cateodata, si cum ceea ce inseamna comunicarea, munca si dorinta de a avansa, suprima adevarata fericire: de a fi impreuna cu cineva. Pacat ca acum nu se mai pune asa accent pe ce insemana doi ci pe ce inseamna succesul individual in cuplu. Nu asa merge treba, impreuna se fac mai toate si nu pentru binele fiecaruia. Gata caci imiediat ma pornesc si scriu la fel de mult ca si tine 😀
cat dai “ceasul”? mie mi-ar trebui ceva cantitati industriale si poate ne intelegem la pret.
Emi, gratis il dau. Numa’ ia-l
Baga si la mine 4-5h in plus/zi si facem sa fie bine:D
Acuma intrebarea cheie: noi astia care ne plangem de prea putin timp, suntem noi prea putin eficienti sau pur si simplu devenim workaholics de gradul IV?
uhm… eu sunt ok cu timpul. activitati am prea multe. vrei? :)))
Doar 2 ore in plus as vrea, pentru timpul meu liber si ar fi mai mult decat minunat
P.S : In orice domeniu lucrezi, ai nevoie de o mica pauza…asa ca , incearca sa-ti faci timp si pentru restul lucrurilor si persoanelor din jurul tau , before it’s too late
Draga Matei, raspunsul meu este da :))
Ruxa, nu, mersi, tine-ti-le 😛
Suspeiarba, vine si pauza aia. Inca putin…
Eu sper ca PS-ul ala ii vrajeala si nu vorbesti serios. Din partea mea, traiesteti timpul liber si mai paseaza cateva ore de munca si altora, doar pentru a te bucura asa cum trebuie de prezent.
Victor, asi mai pasa din orele mele de munca si altcuiva, dar din pacate nu am cui inca … si-asa nu-mi pot prelungi bucuriile din scurtul timp liber …dar este timp, nu ? 😀
Victor, PS-ul ala e metaforic. Cred. Eram foarte frustrata pentru ca era tarziu in noapte, eu mai aveam lucruri de facut si parca nu reusesc niciodata sa termin nimic, oricat de mult as munci.
Suspeiarba, cred ca Victor vorbea de ps-ul meu, nu al tau
Textul potrivit intr-un moment in care chiar aveam nevoie de asa ceva!Multumesc!Hugs!
Da, foarte reala treaba asta cu timpul, ne dam toti ocupati si in realitate fugim de nevoile noastre sufletesti. Nu e nimic rau in a evolua, in a avansa profesional, atata timp cat stii sa lasi problemele la serviciu si sa fii tandru cu EA/EL.
Dar nu se va schimba nimic, de aceea si prieteniile si iubirile mor, din lipsa de timp, din cauza ca suntem mult prea “busy”.
Rocsana, hugs back!
Anouk, macar stim ca avem o problema la care tebuie sa gasim solutii.
Wow, cat adevar in aceste randuri. Ai expus totul atat de bine ca am avut senzatia ca m-ai urmarit indeaproape si ai observat modul galopant in care decurge viata noastra. Dar vad ca sunt destui cu aceeasi problema, prea multi chiar…Eu una oricat as incerca sa ma organizez, nu reusesc, oricate planuri de bataie as face, dimineata ma trezesc cu acelasi nod in gand si stare de disperare ca nu voi reusi sa fac tot ce mi-am proprus. As vrea sa se termine maratonul asta…
Esti culmea. Asa am patit si eu, exact asa. Ce naiba se intampla cu noi? Credeam ca e aleasa, numai ea n-a crezut. Am ajuns de la “nu stiu cum sa ajung mai repede la tine” la “lasa-ma in pace, nu vreau sa-mi sarbatoresc ziua”. Am vrut sa scriu eu ceva, insa nu am avut curaj. Acum beau vin cu un elefant pe masa. Am ajuns sa fac exact ceea ce urasc, insa o iau razna daca stau asa (azi mai rau ca e o zi mai speciala). De cate ori pot sa citesc articolul?
Mihai, citeste-l de cate ori vrei. La multi ani, ziua mea a fost saptamana trecuta. Tot cu “lasa-ma in pace, n-am chef sa-mi tin ziua”:))
Revenind. Bea vinul ala si aduna-te, ca nu-i de glumit. Mergi dupa ea si implora, daca simti ca ea e aleasa. Si fa totul altfel, daca o sa mai ai inca o sansa.
@nebuloasa: La multi ani.
Am incercat diferite moduri de a ma aduna, nici unul nu a functionat. Am tot incercat sa-i arat cat tin la ea, ea nu vrea sa mai auda de mine, am impresia ca nu voi mai avea a doua sansa. E ciudat ca in in cazul tau mai sunteti impreuna (sper sa mai fiti). Uneori am impresia ca ea nici nu mai vrea sa traiasca. Sa mai spun ca ea crede ca si-a gasit pe altcineva??? Singura care ma poate vindeca e tot ea, insa nu vrea absolut deloc sa ma ajute. Inca mai caut motivele reale pentru care m-a lasat. Stiu cu siguranta ca ea a renuntat la mine, incet, incet. Doare si faptul ca mie nu mi-a spus nimic, nu a stat de vorba ca sa remediem situatia. Bine macar ca am un loc de munca, altfel nu ajungeam nici pana aici.
Mihai, daca vrei sa continuam discutia, ai adresa de mail pe pagina de contact. Scrie-mi oricand doresti