Si-ntr-o zi, oi fugi cu timpul de gat

“Mi-e dor de tine. Ti-am trimis mailul ala, te uiti peste el si imi zici ce crezi?” Sentimente rupte pe bucati, jumate din suflet, jumate din minte. Ca nu le mai poti coordona, Doamne feri. Nu poti azi sa iubesti si maine sa muncesti, trebe musai sa le faci pe toate deodata.

“Auzi, iesi odata de la dus ca intarziem la concert.” “Si ce daca intarziem?” “Pai nu se face. Nu-i frumos. Si poate se inchid usile.” N-ai avea curajul sa lasi odata usile alea de la sala de spectacole sa se inchida. Cine stie, poate ai descoperi o alta simfonie in bratele lui. Spui ca faci asta pentru voi, pentru “timp de calitate impreuna”.  Si te pierzi in ce se intampla pe scena si uiti de mana lui care sta calda langa a ta, uiti de felul in care ii cautai mana la primul film vazut impreuna.

“Nu ma mai tot pupa din 5 in 5 minute, nu vezi ca am treaba?” Apoi te bosumfli cand ajungi seara in pat si vezi ca a adormit inaintea ta, ca te-ai dus sa-i spui noapte buna si el sforaie de o ora, strangand perna in brate, ca tu ai prea multe de facut, ca ai pierdut vremea vreo 3 ore azi si tre sa recuperezi, altii au asteptari de la tine.

Te trezesti prea tarziu ca ai ajuns sa comunici in 140 de caractere, ca ti-ai suprimat gandurile si trairile, in asa fel incat sa incapa intr-un sms. Ca de telefon n-ai timp, oricum nu-l mai suporti cat suna, iar de zambit le zambesti tuturor, numai lui nu. Ce, e normal, doar el te cunoaste asa cum esti si cu el poti sa fii si altfel, numai zambitoare nu.

“Nu ma mai iubesti. Nu ma mai intelegi. Lasa-ma, ca-s obosita. Ma scoti din minti cu iesitul asta, tu crezi ca io mai am chef de stat in lume in seara asta?”

Toata lumea vrea ceva de la tine si tu dai lumii tot ce ai. Numai tie nu-ti mai dai, iar daca nu faci asta, nu ai de unde da mai departe. Oboseste cu folos, alearga si pentru sufletul tau, tine de tot ce ai folosind un zambet, fii puternica, dar nu-ti muta mobila singura. Cuvintele astea ar trebui sa tina loc de “buna dimineata” unei femei.

N-avem timp, leitmotivul existentei de secol 21. Traim cu o mana pe mouse si cu un picior pe pozitia de start, mai luam o gura de cafea inainte de a o zbughi pe usa afara. “Pleci fara sa ma pupi?” “Te sun in 5 minute si te pup la telefon!” 5 ore mai tarziu, 50 de apeluri mai tarziu si sarutul inca se lasa asteptat.

N-am o concluzie. Sunt doar ganduri la ceas de seara. Oi vedea daca am curajul sa le public maine dimineata. Am publicat. Sa-mi fie de bine.

PS: vand timp, pe mine nu ma ajuta cu nimic. Mai mult ma incurca.


18 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *