Catalin Bordea – “Am pus actoria in cui”

Porky’s, Complex Studentesc, Timisoara, un club plin si un baiat pe scena. Il cheama Raul si e timisorean de-al nostru, l-am mai vazut acum vreun an in deschidere la Teo si Costel. E bun si nu prea, se vede ca e inca nesigur, ca doar e la inceput. Catalin Bordea, capul de afis al serii de stand-up comedy, sta langa mine si priveste ingrijorat. “Ce-i?” il intreb. “Nu rade lumea, am emotii.”

Ne cunoastem de 4 ani si de fiecare data e la fel, inainte de orice spectacol, oricat de primitoare ar fi sala. Incordat, cu ochii spre public, pe care vrea sa il simta inainte de a urca in fata lui. Il incurajeaza pe Raul, incet, aproape soptit: “asta-i, da, mergi pe ea, i-ai prins.” Raul isi termina programul si il prezinta pe Bordea, sala urla si incepe o melodie care spune ceva de genul “Romania, tara de rahat”. “Opreste, gata!” zice in microfon si incepe tirada contra politicienilor, apoi merge usor inspre povestile cu bunica lui (cele mai savuroase din toata cariera lui de pana acum – strict parerea mea), ca sa incheie cu povesti despre relatii, cu el ca exemplu principal. Publicul il iubeste, chiuie, aplauda si cele 40 de minute de spectacol trec de parca ar fi fost unul singur.

In cei 4 ani de cand il cunosc, nu m-am gandit niciodata sa-l iau la intrebari, poate pentru ca am povestit de atat de multe ori incat mi se parea ca nu mai are nimic nou sa-mi spuna. Insa comediantii astia au intotdeauna ceva nou de zis, o poveste pe care nu o stiai sau o viata si o cariera care se schimba continuu.

S-a apucat de stand-up comedy in 2003 si nu stia exact ce face si in ce directie se indreapta. A dat curs invitatiei lui Dan Chisu de a merge sa faca spectacole in Cafe Deko, impreuna cu Mihai Bobonete, Octavian Strunila si Cristian Dumitru. Mai apoi au aparut Teo, Vio, Coste, iar impreuna aveau sa tina spectacole cu casa inchisa.

Cum ati adus public la spectacole? In 2003 nu se prea stia de stand-up comedy la noi, ca spectacol, lumea stia doar de Seinfeld.

“Chiar asta am facut, am scris pe o macheta din B-24-FUN ca il aducem pe Jerry Seinfeld invitat special. Pe vremea aia veneau 20 de oameni la spectacole si voiam sa fie mai multi, eram in pericol de a ne lasa de tot. Si am venit cu ideea asta halucinanta, sa-l punem pe Seinfeld pe afis. Chisu a zis ca suntem nebuni si ca daca nu ne iese asta, inchidem de tot si asta e. A fost mai mult decat plin, sunau oamenii in disperare sa-si faca rezervari. Ne-a sunat unul, a zis ca vine cu familia si ca vine pe jos ca sta relativ aproape, sa nu dam locurile lui altcuiva. A fost un spectacol extraordinar, la un moment dat nimeni nu mai stia ca venise acolo sa-l vada pe Seinfeld. Ne-a mers.”

Ce face Catalin Bordea acum, dupa 9 ani de stand-up comedy?

“Incep cu ce e mai important si iti spun ca o sa apara un film, in curand, facut de Dan Chisu dupa o idee de-a mea, cu jumatate de scenariu facut de mine, care se numeste Cai verzi pe pereti si e o chestie haioasa despre Botosani, cu tigari, o sa vezi, e misto filmul. Am filmat deja, e in post-productie, in cateva luni ii dam drumul pe piata.

Si, in rest…stand-up. Am luat asa, un avant, in ultimii ani, adica oamenii care se ocupau de noi mai putin, acum au inceput sa se ocupe mai mult. Sunt oameni care lucreaza de mult in bransa asta si deja au un nume in piata (aici se refera si la Artitude, cei care de vreo doi ani incoace merg prin multe orase cu Stand-up in the City si ii aduc pe scena pe cei mai buni comedianti la ora actuala). Fiind atata cerere, am inceput si noi sa lucram mai mult la programele noastre, ca nu te poti duce de doua ori intr-un loc, la un interval de doua luni, cu aceleasi glume. Eu, daca simt ca nu sunt pregatit, nu accept sa vin de doua ori intr-un sezon, mai bine stau 6 luni, sa pot veni cu ceva nou. Oamenii au asteptari si daca nu pot sa ma ridic la inaltimea lor, mai bine stau acasa si lucrez pana am material nou cu care sa rup.”

Stiu ca acum cativa ani era destul de greu sa gasesti oameni dispusi sa plateasca pentru stand-up comedy (si aici nu ma refer la spectatori, ci la patronii de cluburi care nu aveau incredere in ceea ce faceti voi). Cum stau lucrurile acum? 

“Sunt multi oameni tineri care se apuca de stand-up pentru bani, ca au auzit ca se plateste bine, ca facem bani multi intr-o singura seara. Da, facem, dar eu am muncit 9 ani sa ajung aici. Am ajuns sa cerem poze din cluburile in care o sa mergem, sa ne dam seama cum se vede din stanga, din dreapta, din spatele scenei etc. Nu-s pretentii, dar sunt chestii pe care cu totii am ajuns sa le facem din respect pentru publicul nostru. Mai lucram si la calitate.”

“Primul jurnalist care a crezut in noi a fost Andrei Gheorghe, avea emisiunea aia de noapte la care a cazut si Boc intr-o seara, acolo a fost primul show de stand-up de la o televiune, ever. Mai avem si filmarea de atunci, e la Bobo (Mihai Bobonete) a trebuit sa facem niste glume care sa nu fie vulgare, ne-am straduit putin, dar ne-a iesit. Primii cinci ani au fost cei mai ciudati, nici noi nu stiam ce facem, bajbaiam, aveam show-uri mai vulgare, ca asta prindea, pe asta mergeam. Acum am mai crescut, vorbim despre politica, istorie, religie, relatiile cu iubitele noastre sau cu familia.”

Tu ai vorbit de la inceput despre familia ta, pe bunica ta am senzatia ca o cunosc deja, atat de multe lucruri ai impartasit, atat in spectacole, cat si in afara lor. Nu ti-e greu sa te expui in felul asta pe scena?

“Sa stii ca vorbind cu oamenii despre familie, ti-i apropii foarte tare. In general, lucrurile astea le vorbesti doar intre prieteni si daca vorbesti cu cei din public despre asta, ti-i faci prieteni pe ei. Trebuie sa ii apropii de tine, la noi e ca in muzica: Adele vorbea in piesa aia despre o despartire A EI (Rolling in the Deep), despre omul ala pe care ea l-a iubit atat de mult. Poti sa fii un gras tatuat si fioros, drogat beat si sa bati femeile, nu are cum sa nu te atinga piesa aia. Daca bagi publicul in viata ta, in bucuriile tale, in tristetile tale, devin prietenii tai. Si eu vreau sa-i fac pe toti prietenii mei.”

Stiu ca ai o relatie care dureaza de ceva vreme, esti un barbat destul de matur emotional, ca sa zic asa. Dar cum reusiti sa faceti relatia asta sa mearga, ca tu esti tot pe drumuri?

“In momentul in care te bagi intr-o relatie de felul asta, cam stii in ce te bagi si acum ma refer la ea. Stie ce si-a luat, stie ca sunt tot timpul plecat, stie ca am spectacole si n-a intrat in relatia asta ca dupa doi ani sa zica “aaaaa, pai de ce nu esti acasa, cu mine?” Acum ii trebuie un caine sau o pisica, sta prea mult singura, insa ma bucur ca intelege ca asta e viata de artist.”

Tu ai terminat UNATC-ul, esti actor. Ai aparut in reclame (favorita mea personala e aia cu injectoarele de la Rompetrol Efix), joci in filme. Nu vrei sa continui cu actoria?

“Cu actoria nu. Am pus actoria in cui, am luat de acolo ce mi-a fost de folos, ce pot sa duc cu mine pe scena, cand fac stand-up, dar in cui ramane. Actorii Romaniei de azi sunt niste oameni extrem de talentati, dar si extrem de frustrati. Sunt 400 de actori care ies anual de pe bancile facultatii si nu au ce face cu anii aia de scoala. Nu sunt atatea locuri de munca la teatrele tarii, la dracu’, nu-s nici macar o suta de locuri disponibile si astia ies 400 in fiecare an. Ajung sa joace la vreun teatru uitat din tara si sa castige 600 de lei pe luna. Pe luna, da? In timpul asta locuiesc in mansarda teatrului in care joaca, mancand paine cu parizer la pranz.

Nu e respect pentru actori in tara asta si trebuie sa dai din coate bine de tot, daca vrei sa reusesti sa supravietuiesti. Sunt actori care sunt extraordinari in Hamlet, seara, si ziua merg sa faca pe Mos Craciun la mall, sa mai faca niste bani. Sunt si actori buni care fac bani buni din teatru, dar noi nu vorbim despre exceptii aici. In rest, e trist, iar eu nu vreau sa fiu un om trist.”

Unde e noul val de oameni care ar trebui sa vina in urma voastra? Voi ati avut un avantaj, ati crescut publicul odata cu voi, l-ati educat sa vina la spectacolele voastre, dar parca se simte nevoia de putin aer proaspat.

“Sunt putini care vin din urma si nu din cauza ca sunt netalentati, ci din cauza ca se demoralizeaza la primul spectacol, daca nu le iese totul cum trebuie si a doua oara nu mai urca pe scena. Nu-i usor, e al nabii de greu sa faci ce facem noi, dar ai nevoie de perseverenta. Il vad pe Sergiu (Floroaia) cat de mult a crescut si pe Radu (de la Aristocratii) care are niste spectacole de-men-ti-a-le. Dar ei au stat acolo, daca au simtit ca ceva nu merge bine, au venit si au vorbit cu noi. Crestem, dar mai greu putin, pentru cei care vin din urma e chiar mai bine decat a fost pentru noi, ei au termen de comparatie, clipuri pe Youtube, noi n-am avut nimic.”

In Bucuresti unde te pot vedea cei care vor sa asiste la un spectacol cu tine?

“La Cafe Deko. Ala e locul in care am inceput, cu ei continui. Sunt multi care spun de rau de Chisu, de Deko, dar daca locul ala nu era, daca omul ala nu era, noi nu stateam acum de vorba. Sau poate stateam, dar faceam altceva. Dan Chisu a avut incredere in noi si in industria asta inainte ca toata lumea din Romania sa stie ca exista.”

Ne-am despartit cu promisiunea ferma pe care Catalin mi-a facut-o, si anume ca o sa se ocupe mai mult de contul lui de Facebook. “Nu stiu ce sa scriu acolo, mi se pare ca nu-i nimeni interesat de ce-as putea eu sa zic.” I-am explicat ca niste oameni platesc un bilet tocmai ca sa auda ce are el de spus si sper ca asta l-a convins.

Cat despre mine, dupa un an de pauza, o sa merg din nou la spectacolele de stand-up comedy din Timisoara. Chiar pe 21 februarie e urmatorul, cu Costel. Ne vedem la Porky’s

*sursa foto – contul de Facebook al lui Catalin.

Tweet