Spiritul Transilvaniei. Si al prieteniilor

Nu stiu cum e in celelalte parti ale tarii, dar la mine acasa, la Sibiu, cand merg pe strada si ma intalnesc cu oameni cunoscuti, din intamplare, reactiile sunt atat de expansive incat orice alt om care nu e de prin zona se uita ciudat la niste unii care exclama “Vaaaai! Ce faaaaaci?” si se imbratiseaza cu foc in mijlocul strazii. Oricat ar fi sibienii de conservatori si rezervati, cand e vorba de prietenii lor lasa la o parte orice urma de eticheta si se arunca, pur si simplu, intr-o conversatie agitata si plina de interogari, chiar asteptand un raspuns concret la banalul “ce mai faci”.

Asa o fi spiritul Transilvaniei, banuiesc, sa ai langa tine oameni care ti-s dragi, oameni pe care ii respecti si cu care, chiar daca nu te vezi zilnic, imparti aceleasi pasiuni.

Stiu sigur ca in Cluj, Brasov, Targu Mures, Baia Mare sau orice alt oras transilvanean exista oameni care stiu sa iti povesteasca despre “cum era odata”. Nu, nu din cauza ca traim in trecut, ci din cauza ca il pretuim si ii recunoastem valoarea, ne dam seama cat e de important acel trecut in formarea noastra ca oameni si in aportul pe care l-a avut la mentalitatea pe care ne-am format-o. Nicaieri in tara nu gasesti cetati mai multe decat in Translivania (pastrate sau renovate), biserici fortificate cu o istorie aproape neverosimila si statiuni pregatite de oaspeti. Ca am stiut sa luam tot ce-i mai bun de la sasi si secui, sa ne pretuim trecutul si sa ne ingrijim de viitor asa cum se cuvine.

Aseara s-a lansat noua Silva si, in afara de eticheta noua, ar vrea sa promoveze si sa arate intregii tari ce inseamna spiritul Translivaniei. Eu l-am simtit aseara, la lansare, cand mi-am intalnit prietenii din celelalte parti ale tarii, oameni cu care nu ma vad prea des, dar care imi sunt tare dragi. A fost exact ca la Sibiu, cand mergeam pe strada si intalneam oameni pe care nu-i mai vazusem de o gramada de vreme, ca nici aseara n-am stiut cine vine si de unde.

Daca Silva reuseste sau nu, vom vedea in viitor. Pana atunci, eu le multumesc celor de la Silva si Oxygen PR pentru invitatie si grija si lui Chinezu pentru ca mi-a dat ocazia sa ma bucur de cei de care nu ma pot bucura zilnic. Ah, si pentru ca am vazut bloggeri pe scena povestind despre ce inseamna pentru ei spiritul Transilvaniei si cred ca e primul eveniment de felul asta la care am vazut ca se intampla asa ceva.

Pentru eternitate, domnul Groparu, alaturi de Catalin Stefanescu si Tiberiu Simu, un tenor din Cluj, cu care am schimbat niste vorbe asa, ca la noi acasa

PS: l-am intalnit (in sfarsit!) pe Eftimie, care ii fain de numa’ (vedeti aici ce-o scris si el despre lansare) si am stat (tot in sfasit!) mai mult de o jumatate de ora cu Razvan Baciu de povesti, ceea ce m-o bucurat peste masura (si el a scris una alta despre eveniment)

Tweet