“Alegria, signora!”

Ma incanta peste masura spectacolele de strada de la FITS, poate in aceeasi masura in care ma las incantata de spectacolele de sala. Tot ce se intampla pe strada e valoros, chiar si atunci cand artistii nu sunt renumiti (sau nu am auzit noi de ei).

In anii trecuti am vazut niste productii care au intrecut imaginatia, artisti care au cantat la inaltime, tinuti in hamuri agatate de carligele unei macarale sau dansuri “pe cer”, cu ajutorul aceleiasi macarale. Impresionant, de fiecare data.

Spectacolele de strada sunt si foarte amuzante, asa cum a fost cel sustinut de italienii de la Mabo Band, ieri, pe pietonala Nicolae Balcescu. A fost o bucurie sa-i vad, am ras cu gura pana la urechi si am ascultat muzica de calitate, din doua saxofoane si o trompeta. Pentru ca ei, in afara de muzica, sunt oameni de show si asta s-a vazut din plin.

Eram ca intr-un fel de film mut, in care protagonistii se tin de sotii: ba au urmarit cu instrumentele lor o domnisoara care se nimerea prin centru, ba au facut o serenada unor tineri care scosesera capul pe geam, ba s-au asezat pe o banca, langa niste doamne de varsta a treia care se odihneau si care nu intelegeau deloc ce se intampla acolo. Nici o domnisoara care parea ca astepta pe cineva, nu a scapat de serenada, cei trei italieni au inconjurat-o si i-au cantat cu mare drag. Si, mai ales, cu mare bucurie.

La un moment dat, tot plimbandu-se in susul si in josul strazii, cu un puhoi de oameni dupa ei, au intalnit un…caine. Care caine latra in asa fel incat ei au facut o muzica impreuna cu el, cainele. Cea ce dovedeste ca pana si cainii au ureche muzicala in Sibiu

Am plecat ieri de pe strazile Sibiului cu un mare zambet in suflet. Si, asa cum chiar unul dintre cei trei italieni de la Mabo Band spunea, va doresc “alegria in suflet!”

Tweet