Sunt un blogger piscotar
|*sa ma ierte din nou ceilalti cititori, dar asta e post scris indeosebi pentru onlineri
Ma trezesc la 7 dimineata doar pentru ca imi place senzatia aia de “ochi lipiti”, plus ca ador sa ma lovesc de toata mobila din casa, in drum spre baie. E visul vietii mele sa ma trezesc la ore de astea matinale, doar pentru ca am de lucru.
Imi plac evenimentele. Toate, fara exceptie. Sa nu credeti ca-mi folosesc creierul ca sa aleg evenimentele care mi se potrivesc, nu. Dau “attend” la toate, mai ales cand primesc invitatii pe Facebook. Eu stau in Timisoara, abia astept sa plec la evenimente la Cuca Macaii, nu ma deranjeaza sa petrec 2 zile pe tren si inca o jumatate in masina. Sunt blogger, deci am timp, nu?
Tot ceea ce scriu despre vreo companie, pe blogul meu, trebuie sa fie post platit. Altfel, de ce as avea motiv sa scriu? Eu sunt blogger, nu om, n-am voie sa am preferinte, mie nu tre sa-mi placa nimic fara bani. De fapt, noi, bloggerii, asa ne-am nascut, cu conturile deschise, inca de mici am fost invatati ca nu putem spune “inghetata Polar a fost buna” daca nu ne da un leu seful de raion.
Va spun, ador festivalurile! Dar nu pentru ca ajung sa cunosc oameni interesanti, care fac ceva pentru ca tara asta sa fie mai buna, nu! Nici pentru filmele, concertele, spectacolele exceptionale din programele festivalurilor. Mie imi place pentru ca am ocazia sa stau pe banii organizatorilor la hotel. Si sa platesc degeaba chirie la apartamentul din Timisoara. Imi mai place ca imi dau cate un pranz, iar eu tre sa-mi platesc doar cina (care ma costa, cu totul, de cateva ori mai mult decat daca mi-as pregati-o acasa). Pentru vreo 10 zile de stat acolo. Sau imi place ca trebuie sa-mi cumpar tot felul de tinute, ca ma invita organizatorii la petreceri si nu pot sa apar oricum. Cel mai tare ador ca ajung acasa rupta de oboseala si mai citesc pe Facebook sau pe Twitter cum ca bloggerii astia is cam naspa ca tot merg si sustin festivaluri.
Cel mai frumos e atunci cand plec cate 3 saptamani. Poate chiar o luna. Ca n-am viata personala, ca am ales sa ma dedic unor cauze (Doamne, ce prostie mai e si asta?). Imi place mult ca fac cearcane pana la jumatatea obrazului si alerg de nebuna sa fac material de calitate, atat pentru blog, cat si pentru colaboratorii mei. Stiu, trebuie sa imi torn cenusa in cap atunci cand imi gasesc un partener la o companie, care sa ma sustina financiar pentru continutul pe care il creez. No, nu pot sa muncesc fara bani?
Ce naiba, sa scrii pe blog din pasiune? Pai cine a mai auzit asa ceva? Adica, ce interes ai sa scrii din pasiune? Ai tu un interes, esti blogger!
Mai imi place ceva, extrem de tare. N-are nicio importanta ca fac si alte lucruri. Poate unele bune. Poate nu. Dar sunt blogger, merit sa se hahaie unul si altul si sa mi se dea sfaturi deontologice. Ce mama naibii, absolut ORICINE poate sa scrie in fiecare zi pe un blog, sa-l creasca, sa faca un lucru bun cu el.
*in fiecare zi incerc sa ignor lucrurile rele care se spun despre bloggeri, pentru ca sunt oameni care le arunca, asa, fara sa dea nume; la general. Criticati, fratilor, dar spuneti-ne si noua pe cine si de ce criticati. Ca nu v-am vazut sa va intereseze altceva decat scandalurile. Nu v-am vazut sa sustineti initiative bune, frumoase, care merita sa fie cunoscute. Nu. Mai bine criticam, ne pricepem. Of, mi-e sila.
Tweet
un post care nu lamureste problema “piscotarilor” spus frumos, a nevertebratelor, asa cum le spun eu. Pentru ca tu nu prin asta ai iesit in evidenta, ci prin pasiunea pe care o pui in scriitura asta..asa cum o vezi tu.
Vrei exemple de criticat? Pai uita-te la Cristian China Birta..omul care, cel putin eu asa cred, a transformat onlineul acesta in soseaua de centura a mediului 2.0.
Cand am intrat eu prin online nu era asa. Scriai din pasiune, citeai niste texte de iti pica fata si le reciteai toata ziua, de drag.
Azi, facem campanii la: iaurturi, beri, piscoturi, chiloti,cartofi,creme de fata,epilatoare,gay,swingeri,avioane,parasute,ceaiuri,hoteluri,moteluri,bombe…si mai nou, la mcdonalds.
Imi ceri sa respect un online unde, daca am suficienti bani, ii pot face pe toti “bloggerii” sa imi faca reclama si la o hartie igienica folosita? Nu pot face asta
Puteai să faci tu primul pas și să-i înșiri cu nume pe cei la care te referi.
Asta-i din capitolul: nebuloasa rupe tacere!
You go girl!
😉
Daniel, postul meu a pornit de la articolul asta. Nu i-am dat link ca nush, n-am vrut, cred :)) http://www.wall-street.ro/editorial/565/Despre-piscotareli-blogeri-deplasari-internationale-si-un-caz-ce-FRANGE-coloane-vertebrale
P.S.: Pasiunea pentru festivaluri si drumetii interminabile ti-o impartasesc maxim!
In primul rand, de om, imi pare rau ca esti suparata. Ca nu trebuie sa pleci urechea la ce se spune – e un sfat pe care nu-l cred nici eu, asa ca nu ti-l dau.
In al doilea rand, de om cu blog, eu mi-am deschis primul blog in 2006 (sau cand s-a nascut yahoo.360?), am scris acolo, am sters, am trecut pe blogspot, am scris cativa ani si-am parasit, am crescut mare intre timp, mi-am luat job si amant si, desi am trecut pe .ro, nu mai gasesc vreme sa scriu. Toata poliloghia despre mine e ca sa subliniez ca apreciez niste oameni care isi fac timp (este ceva sa ajungi acasa dupa 8-10-12 ore de frecus si sa te apuci sa scrii pe blog) sa scrie zilnic, sa mearga la evenimente, sa urce banere, sa raspunda la mailuri si, mai ales, sa raspunda si coment retardate. Asa ca, bravo Este dreptul tau sa spui ce vrei pe blog si sa iei bani pentru ce vrei.
In al treilea rand, de om – sa zic de comunicare – desi e pompos, lucrez de 2 ani cu bloggeri, mici si mari. Am interactionat (prin mail sau personal) cu mai mult de 300. Nu mi-a cerut niciunul bani sa scrie! Dar niciunul! Si acum, ca si eu vad ca “bloggerii iau bani”, ma sperii, unde sunt? eu de ce nu i-am intalnit? poate nu am ajuns eu la aia influentii?
Doamne, Loredana, chiar asa, trebuia tu sa spui ca nu iau bani? Pai cum, citesc io atatea carti pentru jurizarea aia pe gratis?
Revenind la lucruri serioase, cred ca sunt multi in blogosfera asta care ar merita mai multa consideratie si mai putina critica. Dar asta e raul pe care il face generalizarea…
Ionut, nu toti bloggerii fac, in acelasi timp, reclama la aceleasi produse. Toti alegem campanii, crede-ma.
Cat despre Cristi, el si-a asumat in totalitate ceea ce vrea sa faca cu Blogal Initiative: s-a transformat in vocea proiectului lui si este singurul blogger de la noi care poate sa faca reclama la mai multe produse in acelasi timp. Pentru ca e o imagine asumata. Daca el nu isi asuma asta, noi, astialalti, nu reuseam sa facem parteneriate cu companiile care ne plac si care ni se potrivesc.
Poate ai putea incerca sa vezi si altfel lucrurile, nu doar din prisma ta, a omului care critica un alt om doar pentru ca nu ii place de el. Nu stiu ce sa zic, nu iti impartasesc deloc opinia referitoare la Chinezu. Poate daca l-ai intalni si ai sta cu el de vorba, ai intelege altfel lucrurile
Indiferenta este un dar in astfel de cazuri. Mereu o sa se gaseasca cineva care sa critice. Romanul este un critic prin definitie.
Eu ma bucur ca nu sunt cunoscut. Sunt ferit de toate mizeriile. Prefer sa-mi vad de treaba mea in liniste.
Si tocmai ma dezabonasem ieri de dimineata de la WSJ dar uite ca atunci cand scriu ceva important ajung articolele lor la mine cumva!
Da, Alex, intr-adevar, e un articol de mare valoare asta din WS. Mai ales ca bucata despre Samsung e tradusa, toata, din articolul de pe The Next Web
Eu am ajuns sa ii ignor pe acesti oameni. Ii consider frustrati. Si ii vad ca au timp, dar nu au idei. Eu am idei, dar nu am timp. Poate e in firea naturii sa se cearna asa oamenii. Si mie imi mai dau unii in cap din cand in cand, cica eu doar ma plimb si nu stiu ce inseamna sa muncesti….nici nu le mai raspund; ce sa le spun, ca ma culc doar pe la 4-5 dimineata de 9 zile incoace facand proiecte pentru ideile mele?! Oricum nu vor intelege.
Sincer, am invatat in timp ca e mult mai util sa imi consum energia pentru a schimba pe cineva care vrea sa se schimbe dar nu poate sau nu stie cum, decat sa incerc sa schimb pe cineva care oricum nu are nevoie de mine (si nici nu se va schimba vreodata).
Să mai echilibrăm și cu o opinie din partea cealaltă, a „clienților”. Articolul din WSJ, indiferent de cât de malițios sună, crede-mă, este „light” față de percepția existentă în piață din România despre bloggeri. Voi vă întâlniți cu PR Manageri și cu PR Reps care vă vorbesc frumos, eu mă întâlnesc cu oameni de business și mă dor urechile de ce aud. Am mai spus despre asta: blogosfera românească este „răvășită” de certurile (de o penalitate înfiorătoare) dintre bloggeri, de animozități, de neînțelegeri. Apoi, o serie din campaniile făcute nu sunt măsurate sau sunt măsurate greșit și declarate succese, când pentru oamenii de business acele succese sunt succesuri mai mult și trecute la CSR (ca să fiu drăguț să nu zic că la partea de L din P&L).
Conceptul de „pișcotar” exista de pe vremea presarilor, conotația este cunoscută. Mă așteptam ca la un moment dat să apară la bloggeri; dar Tița, știi care este penalitatea? Că cei care au împins cel mai mult utilizarea termenului de „pișcotar” și l-au dus la peiorativ (suprem) sunt tot bloggerii!
În rest, ce spui tu este corect – „job-ul” de blogger este unul pe care îl poți face cu pasiune, și vorba ta, ajungi să nu mai ai timp de viață personală, sau să îl faci ca și side job, și atunci să ți se rupă că ești numit „pișcotar” etc. Îți vezi de treabă, faci treabă, scrii bine, ai trafic etc. Ignore the rest.
Razvan, stiu ce zici, insa uneori e bine sa mai dai afara din lucrurile astea. Ajung sa ne frustreze pe toti, oricat de tare am incerca sa nu ne lasam afectati. Si nu e vorba de consumarea energiei, ci de a zice lucrurilor pe nume, atunci cand consideram necesar.
Tudor, noi am mai vorbit despre asta. Am vorbit si cu alti oameni din companii, care nu sunt PR Peps. Stiu care e perceptia si mai stiu ca e greu sa razbati printre atatia care nu fac nimic si mai au si gura mare. Dar generalizarile astea ne vor manca sufletul si vom ajunge sa ne frustram inutil, in loc sa muncim mai cu spor decat pana acum. Poate ca ar trebui sa terminam cu muscaturile de fund (imi zic si mie asta, ca nici eu nu-s perfecta) si sa ne vedem de treaba, sa invatam sa ne sustinem si sa facem lucruri impreuna, altele decat sa ne scoate ochii.
articolul tau devine fix vax in fata avalansei de colegi care scriu pe platforma wordpress care isi vand, sau incearca sa isi vanda si aerele interfesiere. tu degeaba te chinui, cand de fapt majoritatea de aurasi si restul se duc la toate lansarile de masini/toale/jocuri/macrameuri etc, incercand sa scoata maximul de plus valoare posibil, adica daca nu luam bani, macar sa mancam pe saturate. chestiile alea cu 50 euro pentru un RT chiar exista, EXISTA bloggeri care au cerut bani pentru asa ceva. exista bloggeri care au cerut bani sa vina la intalniri cu agentii, in rezumat, exista bloggeri care au cerut bani pentru orice. problema nu ar fi ca au cerut bani, la urma urmei, fiecare se evalueaza exact cum crede de cuviinta. problema e ca, asa cum a ramas intiparita in memoria comuna, aceiasi tipi nu livreaza. nimic. nici trafic, nici leaduri, nici audienta, nimic. iar agentiile care iau aceste tepe ne asimileaza pe toti, pentru ca, nu-i asa, toti suntem bloggeri.
asa ca, draga mea nebu, te chinui degeaba, pentru ca, practic, oamenii au dreptate. noi, bloggerii, suntem piscotari. stiu, e trist si e teribil de dificil sa incerci sa explici unor oameni ca stai, poate sunt eu blogger, dar nu sunt pe aceeasi treapta cu cei despre care imi povestesti. sa vezi ce frumos e simti cand, incercand sa ii explici unei cunostinte ca un nu poti cere foarte multe de la un oarecare blogger din craiova, pentru ca pur si simplu nu il duce capul, primesti reactia aaaa, te rog, nu ma amesteca pe mine in gunoaiele voastre. ai receptionat? gunoaiele noastre. si eu, si bloggerul craiovean, eram acolo, pe aceeasi treapta:)
Ce zici tu e perfect valabil. Nu traiesc in bula mea roz, departe de lume. Am zis-o acum o saptamana, la o emisiune tv, o zic si acum: tu, Vali, Sebi, ramaneti acolo unde sunteti pentru ca munciti constant si cu rezultate. Alegeti campanii, nu va aruncati la orice suma si orice produs.
Dar mai suntem noi, astialalti care venim din urma. Muncim, ne straduim si ne mai duce si capul. Nu suntem asa putini, ba chiar suntem mai multi decat crede majoritatea.
Si atunci ce e de facut? Ca suntem toti in mocirla, toti in aceeasi categorie. Cum ne diferentiem? Ca eu, una, nu mai vreau sa fiu “blogger piscotar”.
Arhi in stilul si cu umorul sau caracteristic reuseste sa transmita foarte bine tot adevarul. Eu am auzit doar de 2 tabere: unii care cer si 1700 euro pe un articol si unii care se bucura si baga 2 articole despre o companie doar daca primesc un fursec mai bun la conferinta de presa. Dar intre cele 2 tabere mai suntem multi care muncim si pretindem niste sume corecte. Iar in turism oamenii abia acum descopera Social Media si incep sa scoata capetele din multime, timid.
+1 pentru articol.
nu stiu. eu caut o solutie sa scap de titulatura de blogger
deci pana la urma, onlineul romanesc e impartit intre aia de iau bani grei, aia de papa un piscot la 2 articole si aia care iau banul corect…cam asta e esenta a tot ce s-a spus aici, prin comentarii..dar sa scrie vreunul doar din placere si nu pentru bani, sa aiba demnitate si caracter…sa nu il poti atinge cu nici o acuza..mai exista? trista lumea 2.0..mai trista inclusiv decat romania lui baselu…
@ Ionut: dar daca iei bani nu mai ai demnitate? crezi ca nu poti sa iti pastrezi caracterul daca ai un contract cu o companie? asta nu e la fel ca si cum am spune noi ca toti cei din PNL sunt niste aroganti si hoti?
@Razvan posibil sa gresesc eu, dar nu cumva companiile platesc ca sa se vorbeasca de bine despre ele? nu cumva multi renunta la caracter si demnitate pentru ca suma e numai buna? hai sa iti dau un ultim exemplu: acum ceva vreme, zeul cret al onlineului, alaturi de o gasca de-a lui a popularizat la maxim un iaurt si niste obiceiuri sanatoase. ieri, acelasi zeu, cu aceeasi gasca, ghici despre ce scria: despre deschiderea noului mc de la piata romana. un obicei l fel de sanatos, vei spune. si in politica sunt multi la fel, dar mai greu pentru ei
@ Ionut: companiile platesc ca sa se scrie despre ele, nu ca sa se scrie bine. cred eu. nu stiu care sunt cei ce renunta la caracter pentru bani, posibil sa fie, insa si blogosfera are uscaturi ca peste tot. nu stiu ce sa spun, dar eu iti dau exemplul meu pe turism: s-a intamplat sa merg la diferite hoteluri care sa nu imi placa si despre care, evident, am scris ce le lipseste. depinde de om asadar, e pacat sa generalizam. eu si multi altii te asigur ca ne pastram caracterul si cu cateva sute de euro in plus, dar si fara ei.
@razvan atunci esti un om in fata caruia imi scot palaria. Din pacate, eu am cunoscut mai multi din cei care isi vand demnitatea…sper sa mai echilibrez balanta
Asa, spune-le tu, Nebuloasa! Pune punctul pe i si pe j! Bravo :))
Un pic lipsesc si gasesc o adevarata dezbatere cand ma intorc.
Arhi, mie imi place sa fiu blogger. Pe bune, chiar imi place. Am inceput datorita tie, ca daca nu ma bateai tu la cap sa incep sa scriu, probabil ca nu aveam acum un blog. Cand ma gandesc la blogging, vad posturile lui Visurat despre vecinul cel nebun, vad articolele tale dupa care urmau dezbateri lungi, vad posturile lui Zoso scurte, concise, cu informatii. Le vad pe cele ale lui Curvette, pe care o citeam cu o placere fantastica, o vad pe Dojo, cu detalii mai mult decat balzaciene, pe Tomata cu niste articole care merg direct in suflet. Daca ma raportez la oamenii astia, e o onoare sa ma numesc blogger.
Razvan, ai dreptate, si eu stiu ca sunt companii care nu cer sa scrii doar de bine. Lucrez cu ele constant si ma onoreaza faptul ca am ales sa ma asociez cu niste oameni si cu niste ideologii care mi se potrivesc. Doar ca ura e atat de mare incat unii nu mai fac diferentele pe care trebuie sa le faca.
Ionut, ti-am mai spus: poate ca e timpul sa-i vezi si pe ceilalti, cei care nu isi vand demnitatea, cei care fac lucruri din pasiune. Suntem multi, iti enumar aici 5 nume in 10 secunde: Hoinaru, Ruxa, TVDece, Makavelis, Claudia Tocila, Andreea Burlacu, Andrei Cismaru, Sorin Grumazescu. Nah, sunt mai mult de 5. Daca ma mai gandesc un minut, mai adun cel putin 10. Deci, cred ca nu te uiti unde trebuie
Nebu’, saru’mana de mentiune.
Io zic sa ne vedem fiecare de farfuria personala. Nu-s mare blogger, in general mi-o iau in freza pentru ca sunt web designer, deci un lache din ala care se ‘joaca’ pe calculator. Si am primit comentariile astea si cand lucram la radio si stateam pe net doar asa de sanchi (pentru ca nu prea castigam din web design) si acum cand traiesc din asta.
Unii NU vor sa inteleaga si asta e problema lor.
Problema ta este sa iti modelezi viata asa cum doresti. Sa iti faci timp de un barbat, sa incerci sa faci CE DORESTI pe partea profesionala. sa te mariti, daca vrei, sa ramai ‘fata batrana’, daca ti se pare mai bine etc.
Cam la fel si cu bloaga. Scrie despre ce doresti, pentru ca este situl TAU. Nu eu iti platesc hostingul, nici Cetin, Vali sau oricare om din online. Nu e treaba mea sau a altora ca postezi despre asta sau aialalta, e treaba ta.
Eu am cam incetat sa-mi pierd somnul inca de acum cativa ani cand mereu se gaseau destepti sa-mi spuna cum sa-mi fac siturile, cum sa-mi conduc forumurile etc. Well, guess what, vorba italianului, atat timp cat eu sunt cea care tine proiectele in cauza, e treaba mea ce fac cu ele si cum.
Am scris articole platite, am refuzat campanii pentru servicii in care nu cred (culmea pentru un client cu care am lucrat deja in trecut, dar avea un ‘approach’ care nu se pupa cu ideile mele postate suficient de des pe blog etc.
Traieste-ti viata PENTRU TINE. Nu pentru altii. Exista oameni care inteleg de unde ‘vii’, exista unii carora nici daca le desenezi nu le bagi informatia intre urechi. Vezi-ti de treaba ta si bucura-te de ce ai realizat. Ca nu-i chiar de colo
Tu ai dreptate, insa eu am realizat un lucru: e treaba mea ce postez, dar trebuie sa-i iau in considerare si pe ceilalti, sa nu fac pe nimeni de ras. Adica da, e casa mea aici, dar nici nu-i bine sa fac prea mare chef, ca imi deranjez vecinii, chiar daca stau la casa. Deci trebuie sa ma supun unor reguli pe care nu le-am semnat, dar care tin de bunul simt.
Ok, te faci că nu înțelegi. Se ”lansează” nu știu care bere, e o poză de grup. Cel de lângă tine e pișcotar, dar tu scrii cu pasiune și ai fi scris de bună voie și nesilită de nimeni. În rest, n-ar trebui să gneralizăm, dar: un începător testează mașini, un chinez e ambsador farmec, un pitic testează tablete, toate astea din pasiune. A, sau nu e din pasiune, astea sunt exemple negative, că în rest totul e bine. Mai bine să mă refer la cei citați de tine, care nu se vând. Așa, cu liniuță:
– Ruxandra Predescu – scrie despre concerte, papiote și acuși mașini, din pasiune. Cu mare caracter.
– Hoinaru – mașini, teatru, film, muzică, el fiind comunicator de fel.
– TVDece – advertorial pentru școală de șoferi și sală de sport. E din pasiune, că e a șăfului. Sala, zic.
– Makavelis – Primit șampon, scris despre igienă. Așa, de bun simț.
Un om normal și cu o urmă de intelect nu are nimic cu omul din spatele blgoului, dar are o părere despre blog. Vreți (toți) ca blogul vostru denumit personal să fie tratat cu profesionalism. Un blog personal nu e o afacere, iar atunci când faci reclamă la prăjituri nu te mai crede nimeni. Arhi zice bine, trebuie să scapi de titulatura de blogger. Nu e o meserie și nu e o titulatură care lase impresia unei colaborări profesionale. Un blog da, un blogger PFA nu.
Ochi lipiti presupune sa te scoli la patru,cel tarziu cinci,nu la sapte.
Mai spune-mi
Si cand scriem despre ceea ce ne place si scoatem si putini banuti atunci cum e ?
Imi place ca scrii “verde’n fata”. De ce sa nu recunoastem ca este nevoie de bani pt a supravetui, de ce sa nu recunoastem ca pt bani … trebuie sa scriem.
@ Razvan Pascu, nu stiu ce sa zic, depinde de nivelul companiilor. Daca sunt la un nivel mare de tot, nu-i mai intereseaza ce scrii, daca sunt in urcare platesc sa scrii de bine, daca sunt mai mici … sa scrii despre ele cum se poate, cum crezi, … dar nu prea rau.
Sunt putine companii care platesc si poate chiar mult celor care gasesc neajunsurile lor. Daca ar fi sa platesc pt ceva (nu vb de concursuri cu premii), atunci as plati sa se scrie depre neajunsuri.
Imi place ce raspunsuri ii oferi lui Ionut, dar crede-ma traim intr-o lume in care cei mai cautati sunt lingaii, cei care-si vand onoarea si demnitatea, cei care stiu sa minta bine, cei care au pachete speciale invelite cu basme mincinoase, cei pt care conteaza doar banul. Acesti oameni urca repede pe langa cei care au un gram de onoare, dar la fel si coboara.
OK! Eu unul sunt totalmente de acord cu tine!!! In plus, mi-a facut tare bine lectura!!!!! stai cat mai linistita, de cretinoizi s-a umplut lumea si nu cred in solutii de reducere a numarului lor…
Interesant post, totusi articolul care l-a inspirat (din WS) nu pare sa conduca la astfel de sarcasme…