Sunt un blogger piscotar

*sa ma ierte din nou ceilalti cititori, dar asta e post scris indeosebi pentru onlineri

Ma trezesc la 7 dimineata doar pentru ca imi place senzatia aia de “ochi lipiti”, plus ca ador sa ma lovesc de toata mobila din casa, in drum spre baie. E visul vietii mele sa ma trezesc la ore de astea matinale, doar pentru ca am de lucru.

Imi plac evenimentele. Toate, fara exceptie. Sa nu credeti ca-mi folosesc creierul ca sa aleg evenimentele care mi se potrivesc, nu. Dau “attend” la toate, mai ales cand primesc invitatii pe Facebook. Eu stau in Timisoara, abia astept sa plec la evenimente la Cuca Macaii, nu ma deranjeaza sa petrec 2 zile pe tren si inca o jumatate in masina. Sunt blogger, deci am timp, nu?

Tot ceea ce scriu despre vreo companie, pe blogul meu, trebuie sa fie post platit. Altfel, de ce as avea motiv sa scriu? Eu sunt blogger, nu om, n-am voie sa am preferinte, mie nu tre sa-mi placa nimic fara bani. De fapt, noi, bloggerii, asa ne-am nascut, cu conturile deschise, inca de mici am fost invatati ca nu putem spune “inghetata Polar a fost buna” daca nu ne da un leu seful de raion.

Va spun, ador festivalurile! Dar nu pentru ca ajung sa cunosc oameni interesanti, care fac ceva pentru ca tara asta sa fie mai buna, nu! Nici pentru filmele, concertele, spectacolele exceptionale din programele festivalurilor. Mie imi place pentru ca am ocazia sa stau pe banii organizatorilor la hotel. Si sa platesc degeaba chirie la apartamentul din Timisoara. Imi mai place ca imi dau cate un pranz, iar eu tre sa-mi platesc doar cina (care ma costa, cu totul, de cateva ori mai mult decat daca mi-as pregati-o acasa). Pentru vreo 10 zile de stat acolo. Sau imi place ca trebuie sa-mi cumpar tot felul de tinute, ca ma invita organizatorii la petreceri si nu pot sa apar oricum. Cel mai tare ador ca ajung acasa rupta de oboseala si mai citesc pe Facebook sau pe Twitter cum ca bloggerii astia is cam naspa ca tot merg si sustin festivaluri.

Cel mai frumos e atunci cand plec cate 3 saptamani. Poate chiar o luna. Ca n-am viata personala, ca am ales sa ma dedic unor cauze (Doamne, ce prostie mai e si asta?). Imi place mult ca fac cearcane pana la jumatatea obrazului si alerg de nebuna sa fac material de calitate, atat pentru blog, cat si pentru colaboratorii mei. Stiu, trebuie sa imi torn cenusa in cap atunci cand imi gasesc un partener la o companie, care sa ma sustina financiar pentru continutul pe care il creez. No, nu pot sa muncesc fara bani?

Ce naiba, sa scrii pe blog din pasiune? Pai cine a mai auzit asa ceva? Adica, ce interes ai sa scrii din pasiune? Ai tu un interes, esti blogger!

Mai imi place ceva, extrem de tare. N-are nicio importanta ca fac si alte lucruri. Poate unele bune. Poate nu. Dar sunt blogger, merit sa se hahaie unul si altul si sa mi se dea sfaturi deontologice. Ce mama naibii, absolut ORICINE poate sa scrie in fiecare zi pe un blog, sa-l creasca, sa faca un lucru bun cu el.

*in fiecare zi incerc sa ignor lucrurile rele care se spun despre bloggeri, pentru ca sunt oameni care le arunca, asa, fara sa dea nume; la general. Criticati, fratilor, dar spuneti-ne si noua pe cine si de ce criticati. Ca nu v-am vazut sa va intereseze altceva decat scandalurile. Nu v-am vazut sa sustineti initiative bune, frumoase, care merita sa fie cunoscute. Nu. Mai bine criticam, ne pricepem. Of, mi-e sila.


36 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *