Cucerirea

M-am visat de multe ori zburand pe schiuri. Imi imaginam eu ca realitatea din teren nu e chiar asa de simpla cum pare atunci cand te uiti la televizor, iar zilele in care schiasem, totusi, invatata de un instructor, sunt atat de departe. Schiurile de atunci erau de lemn si felul in care trebuia sa te tii pe ele e total diferit fata de tot ce am invatat in astea doua zile.

Prima coborare pe partie a fost o victorie absoluta, in ciuda dezechilibrarilor si a momentelor in care schiurile m-au controlat si nu invers. Pentru ca primul lucru pe care se invata la schiat e cum sa te opresti in siguranta. Cum sa cazi cum trebuie, fara pericole, cum sa pui frana. Drept urmare, nu inveti sa schiezi, ci inveti sa te opresti cand schiezi. Cu o zi inainte am cazut (controlat) de atatea ori, ca mi-am facut niste vanatai de toata frumusetea. Dar nimic bun nu vine fara putina truda.

Totusi, cel mai greu moment atunci cand am trecut de la “tarcul” de antrenament pe partie a fost teleski-ul, ca si pe ala trebuie sa se stea intr-un anumit fel. A trebuit sa invat sa nu indoi genunchii, sa ma tin de nenorocita de bara fara sa ma incordez si, panica totala, sa tin schiurile drept. N-o fost chiar usor.

De la partia de marime medie, am trecut la una mai mare, la o distanta mai mare. Vantul suierand din varful muntelui, ochii in lacrimi de la frig, sangele clocotind in vene la vederea pantei de coborare, repetarea in gand a manevrelor care trebuie facute si anticiparea coborarii, toate astea dau o adrenalina incredibila, pe care nu am mai simtit-o de cand jucam handbal.

Totusi, nocturna mi-a pus ceva probleme si nu din cauza ca se vede altfel zapada, ci pentru ca sunt mai multi oameni in jur. Sunetul unor alte schiuri care se apropie din spate imi da niste fiori de panica oribili, care ma fac sa uit absolut toate lucrurile pe care le-am invatat. Am tras doua cazaturi dezlanate ca n-as fi crezut ca voi mai vrea sa continui. Marele meu noroc a fost Brylu, care nu m-a lasat nici in ruptul capului sa renunt. A avut mai multa ambitie decat mine si acum sunt fericita ca pot sa ma gandesc din nou cu drag la coborarile pe care le astept cu nerabdare. Multumesc, bre!

Instructorii de la partia Arena Platos sunt minunati. Nu stiu cum nu se enerveaza, cum au atata rabdare, cum isi pastreaza mereu zambetul pe buze. Mi se pare ca am avut noroc de cel mai bun loc in care sa invat sa schiez asa cum trebuie. Daca va plac pozele, daca aveti chef de zapada, daca vreti sa incercati altceva, pe site-ul lor gasiti detalii despre o oferta atat de ieftina incat te intrebi daca e adevarata: 99 de euro pentru 5 zile de cazare, echipament si instructor.

Bonus, filmul primelor doua zile de tabara:

#schiem este prima tabara de schi pentru bloggeri organizata de Arena Platos cu susținerea Sony, Vodafone, Michelin, Staropramen, Ford,  Perla Paltinisului si Buonavista. In plus, avem si walkie-talkie de la Falcon, sa ne povestim pe partie, intre doua cazaturi.

Tweet