Vernisaj de jazz
(stiu ca am promis ca fac un exercitiu cancan-istic cu aceasta postare, dar nu ma pot tine de cuvant; niciunul din lucrurile pe care le-am vazut aseara nu merita asta)
Titlul nu e doar o joaca. Asa a aratat seara mea de marti.
Tabara de pictura de la Garnic (sau Gernik) se tine in fiecare an, la initiativa unui director de la Elba, pasionat de pictura. Participantii sunt membri ai Uniunii Artistilor Plastici din Timisoara si pentru fiecare dintre ei aceasta tabara reprezinta un bun moment pentru a-si exersa abilitatile si apoi de a vinde tablourile care rezulta dupa tabara. Mi se pare minunat cum descopar oameni care investesc in arta, intr-o lume care pare ca nu mai e interesata sa-si traga sufletul in fata unor frumuseti.
La Garnic, artistii stau impreuna si muncesc impreuna, desi a picta presupune o activitate solitara. Cred ca e o provocare foarte mare sa fii creativ in conditiile in care trebuie sa fii si original, fara sa te lasi influentat de lucrarile colegilor de tabara.
La Galeria Calpe din Timisoara (la Bastion, fix usa de langa Jazzissimo) se afla expuse aceste lucrari, timp de doua saptamani. Dureaza 15 minute sa le vezi pe toate si sunt cu adevarat frumoase. Calde. Linistitoare. Asa cum, probabil, e locul in care acesti artisti au stat sa picteze.
Cu zambetul pe buze, m-am indreptat spre un concert de jazz sustinut de Iordache (component al trupei Kumm) cu Tavi Scurtu la tobe, Dan Alex Mitrofan la chitara si Utu Pascu la chitara bas. Mai lipsea un Tony Kuhn la pian si ar fi fost mai mult ca perfect. Asa, a fost doar perfect.
Poate ca un asa concert ar fi trebuit sa se tina intr-o sala mai putin pretentioasa ca aceea de la Consiliul Judetean Timis. Sa nu ma intelegeti gresit, e frumoasa tare sala aia, dar te forteaza sa stai in scaun si nu te lasa sa te manifesti, ori un concert de jazz adevarat se sustine de public prin aplauze si urale dupa fiecare solo executat de artistii de pe scena. N-am putut sa nu ma gandesc la atmosfera de la Garana sau la cea din cluburi, unde ai loc de desfasurare.
Pe langa asta, asemenea concerte TREBUIE sa fie pe bani. Sa plateasca cine vrea sa asculte si sa nu mai aud in mijloc de concert voci de tantici (care nu stiu cum au ajuns ele pana acolo) care spun “vaaaaaaaai, ce somn m-a luat) si sa caste zgomotos.
In rest, despre Iordache si ai lui, ramane valabil ce-am scris aici.
Tweet
