Secretele Romaniei (2) – Cheia Poieni

Prima parte e aici. Sper sa am timpul necesar pentru a scrie 20 de parti. Sau, de ce nu, chiar 200. Merg pana la a face o categorie noua aici, pe blog, pentru a scrie despre lucrurile pe care prea putini le stiu. Lucruri frumoase, care fac Romania un loc mai bun. Oameni cu un trecut atat de plin incat merita pagini speciale in cartile de istorie, doar pentru ca istoria s-a schimbat alaturi de ei. Locuri lasate, poate, in paragina, dar incarcate de povesti si legende.

Traseul Pietroasa – Poieni – Cheia Poieni a fost necunoscut pentru mine pana acum 3 zile. N-am avut idee ca atat de aproape de Timisoara se afla un taram salbatic si frumos, incarcat de istorie si legende, cu aer curat si lipsa semnal la telefon. Munti, padure, rau, pustietate, totul a fost perfect.

Am facut si cateva poze (nu, nu sunt fotografii, sunt doar niste poze), pe care vi le povestesc mai jos.

Lacul Surduc, vazut de la mare departare:

Cripta tanarului Bogdanovici (va rog sa cititi povestea lui si a criptei la Alexandra; e o poveste emotionanta, dar si o concluzie foarte trista)

Interiorul criptei

Atat se mai vede din piatra care povesteste despre cine e ingropat acolo. Adica nu se mai vede nimic.

Bega Cheia-Poieni

Tot acolo, un peisaj usor deprimant, dar abia ce a disparut zapada (nu de tot, in unele locuri chiar era gheata pe drum)

Pit stop: oare ce se afla dupa stancile alea?

Asta se afla dupa stanci. Nu e spectaculos, dar e atat de liniste acolo…

Si eu care ziceam ca in Timis nu ai ce vedea…

Tweet