Priveste copilul
Copiii sunt o bucurie. Intotdeauna. Un copil iti pune un zambet pe buze in cele mai negre dintre momente. Niste maini de cativa centimentri, intinse spre tine, pot fi cea mai mare alinare. Si daca acel copil nu poate merge sau nu poate vedea, il face mai putin frumos? Mai putin dezirabil? Mai putin aducator de zambete?
Oamenii frumosi sunt frumosi indiferent de defectele lor fizice. Ba mai mult, acesti oameni stiu sa iubeasca mai mult decat o fac cei “normali” (oricare ar fi aceasta normalitate acceptata de societate), stiu sa asculte chiar si atunci cand nu aud sunete asa cum le auzim noi, cei binecuvantati cu simturi netrunchiate si, uneori, vad mai bine cu buricele degetelor ceea ce noi n-am vedea nici picati cu ceara.
Oare nu sunt astea niste dizabilitati? Sa nu vedem evidentul, sa ne fie simturile amortite de goana dupa cariera si alte lucruri pe care le credem atat de importante? Societatea de azi a uitat sa iubeasca sau sa lupte pentru iubire, a uitat sa planga la filme, a uitat sa simta fiorii primei strangeri de mana. Suntem infirmi sufleteste si asta e cel mai rau lucru care ni se poate intampla.
Acum ceva vreme m-a rapus o gripa. Atat de tare incat nu am putut sa tin in mana o lingura si s-o duc la gura, nu mai vorbesc ca nu eram in stare sa ma dau jos din pat. Am avut nevoie de cineva care sa-mi poarte de grija, care sa vina zilnic sa-mi gateasca si sa ma hraneasca. Teoretic, sunt un om in putere. Practic, atunci, in acel moment, nu eram cu nimic diferita de cei care-si duc viata intr-un scaun cu rotile, paralizati de la gat in jos. Tin minte un singur gand de atunci: nu voiam sa-i fie cuiva mila de mine. Chiar daca eram neajutorata, aveam nevoie sa stiu ca eram ingrijita din drag, nu din mila, pentru ca acea persoana stia cum sunt si ca n-am nevoie de mila, ci de sprijin.
In Romania sunt 73.000 de copii cu dizabilitati. La fel e si 3,66% din populatia adulta. N-au nevoie de mila noastra, ci de sprijinul nostru. Real. Palpabil. Numarabil. Au nevoie de solutii care sa-i faca sa-si duca vietile mai usor, sa poata munci, sa poata fi ingrijiti asa cum trebuie. In acest sens, UNICEF a pregatit micro-site-ul www.sustineUNICEF.ro, unde oricine vrea sa ajute si are un card bancar poate seta o donatie recurenta catre UNICEF, prin care o suma fixa, indiferent de valoare, va fi retrasa automat si lunar de pe cardul donatorului, fara comisioane supliementare si cu posibilitatea de a fi intrerupa oricand. Mai mult decat atat, UNICEF a introdus in premiera in Romania SMS-ul recurent ca instrument de strangere de fonduri (e a 3a tara din lume, dupa Norvegia si Marea Britanie). Astfel, printr-un SMS gratuit la nr. 8844 (valabil in retelele Orange si Vodafone), oricine poate alege sa doneze lunar 2 EURO pentru UNICEF.
Dizabilitatile, permanente sau trecatoare, nu ne definesc ca oameni. Priviti copilul, nu dizabilitatile lui, priviti omul, nu infirmitatea pe care o are.
