Ce iubesc – Ideo Ideis

Ceea ce se intampla in fiecare vara la Alexandria, la festivalul de teatru tanar Ideo Ideis e de nepovestit. Nu exista cuvinte pentru a transmite energia de acolo, nu sunt fotografii care sa poata arata starea pe care, cu totii, o avem atunci cand suntem in mijlocul acelor tineri minunati.

Am ajuns acolo pentru prima oara in 2011. Dintr-o mare intamplare: eram fascinata de tot ce se scria pe Twitter despre festival si dadeam RT-uri in prostie, unul din oamenii lor de comunicare a incercat marea cu degetul si, desi stia ca sunt la Timisoara, la cateva sute de kilometri departare, m-a chemat la Alexandria. Mi-au trebuit fix 5 minute sa ma hotarasc, iar a doua zi eram pe tren, in drum spre Bucuresti.

N-am regretat nicio clipa acea decizie luata dintr-un impuls. Sa ajungi in mijlocul a doua sute de tineri pasionati de teatru, literatura, dans si orice mai presupune arta, e o senzatie unica. Doua sute de tineri cu varste cuprinse intre 9 si 18 ani, doua sute de copii care iti dau sperana ca Romania va fi pe maini bune, in ciuda stirilor negative pe care le gasim oriunde ne uitam. Mi-am promis atunci, la finalul editiei din 2011, ca in fiecare an ma voi face luntre si punte sa ajung acolo. Am mers in 2012, voi merge si in 2013.

Din pacate, Ideo Ideis nu are parte de sustinerea celor care ar trebui sa ii finanteze cu ochii inchisi. Printre nepasatori – ICR-ul, care a considerat ca Ideo Ideis e un proiect neeligibil pentru finantare. Asa ca Alex Ion si Andreea Bortun (care aveau 18, respectiv 15 ani cand au inceput sa organizeze acest festival) s-au regrupat, asa cum fac intotdeauna, si au purces la a-si cauta fonduri pentru festival. Au organizat o licitatie, acum vreo luna, in urma careia au strans putin peste 5000 de euro (o suma mica, in general, dar fabuloasa pentru tot ce presupune organizarea festivalului), iar acum sunt pe platforma We Are Here si apeleaza la noi, cei care am fost acolo sau la altii, care au incredere ca educatia alternativa e cea mai buna solutie pentru a ne pastra copiii departe de relele lumii.

Sumele sunt mici. Stiu ca, poate, e nevoie de donatii in alte parti, nu neaparat pentru cultura facuta prin educatie alternativa. Tot ceea ce pot sa va spun e ca banii vor ajunge pe maini bune si vor fi intelept folositi.

Eu mi-am luat un poster pe care il voi ridica de la magazinul festivalului atunci cand voi ajunge acolo. Daca alegeti si voi sa va luati un poster si nu veti ajunge sa-l ridicati, pot fi eu curierul vostru si ma voi asigura ca va ajunge la voi.

“Pas cu pas, idee cu idee”. Impreuna, putem sa facem minuni. (si grabiti-va, mai sunt doar doua zile si un pic)

Tweet