Responsabilitate? Sa fie, dar pentru altii

Zic din start ca pe mine politica ma intereseaza exact atat cat se intereseaza o vaca despre cum se danseaza menuet. Nici nu stiu exact ce partide politice sunt in tara asta, cine e de unde, care-s scandalurile politice, pentru mine toti sunt o apa si-un pamant. Nu stiu nici in ce partid politic e primarul Timisoarei sau cei doi vice-primari.

Incerc, insa, sa ma pun la curent cu ceea ce se intampla prin urbe: ce parcuri s-au mai facut, ce strazi s-au mai reparat, cate s-au mai stricat din cele reparate de cand sunt eu cetatean al Timisoarei, cu buletin. Ma mai intereseaza lucruri pe care altii nu le baga in seama, adica aziluri de batrani renovate, centre speciale pentru femeile abuzate, banii care se investesc in sport si putin imi pasa de cine s-a mai certat cu cine si de ce.

Eu votez. Mi-am stabilit asta de mult, pe vremea liceului, pe cand primarul de atunci al Sibiului (faceti voi socoteala cine era primar in ’96-’97) mergea in vizita la cumnatu-so, care imi era vecin. De venit, venea el cumva, dar de plecat pleca pe 7 carari, la propriu. Odata a luat-o prin gradina si era sa se loveasca de zid daca nu-l oprea tata sa-l puna pe drumul cel drept. Ma uitam cu sila si imi spuneam ca atunci cand eu voi avea drept de vot, o sa merg sa pun stampila pe numele unui om care nu e alcoolic. L-am votat pe Johannis, de 2 ori.

Daca nu votez, stau in banca mea si nu ma plang. Ieri am venit acasa cu un taximetrist care imi spunea, senin, ca strada pe care locuiesc a fost reparata asa repede pentru ca vin alegerile. Mda, avea dreptate. Apoi imi spune: “Stiti, eu nu votez. Ca nici nu stiu pe cine sa aleg in ziua de azi, toti is hoti.” “Eu votez”, i-am spus. “Ca daca nu votez, nu pot sa comentez, n-am motiv, pentru ca n-am facut nimic sa schimb ceva.” “Haideti, domnisoara, chiar credeti ca votul dumneavoastra conteaza?” “Da, conteaza pentru familia fiecarui om care a murit la revolutie ca eu sa pot sa merg sa votez ce cred si nu ceea ce-mi spun altii.” “Eu tot nu votez, dar pot sa comentez, ca banii mei sunt la bugetul local.”

Parerea mea conteaza. La fel si votul pe care il dau, asa cum conteaza fiecare alegere pe care o fac in viata. Pentru ca responsabilitatea e si a mea, nu doar a celor din jurul meu. M-am saturat sa faca altii si eu sa nu particip, iar mentalitatile se schimba incercand, nu ascunzand capul in pamant. Schimbarea asta de gandire incepe cu fiecare om care schimba timpul verbului: “sa se faca” se transforma in “fac, acum”. Destul cu romanismele si atitudinile care asteapta sa se moaie posmagii.

Nu ne place primarul? Nu ne place presedintele? Foarte bine. Sa-i dam jos, pe amandoi. Sa speram in mai bine, dar sa incepem noi, curatandu-ne zapada din fata casei si aruncand hatiile la cos. Parcand in locuri amenajate, chiar daca trebuie sa mergem 5 minute pe jos pana in locul in care avem treaba. Chestii de minim bun simt, pe care trebuie sa le adoptam noi, inainte de a le cere celorlalti s-o faca.

Daca ne uitam la tv si apoi injuram pe bloguri, am facut zero. Grija de curtea vecinului va muri in Romania mai tarziu decat in orice alta tara. Prea mult ne pasa de cat ne injura unul si altul, prea mult ne intereseaza de cate frigidere si-a luat vecinul de pe strada paralela, prea incrancenati ne simtim cand vedem ca altul scoate capul din multime. N-am recunoaste valorile nici sa ne intre in ochi si fericirea unuia inseamna maxima frustrare a altuia. Pana si o amarata de emisiune tv a starnit o gramada de orgolii, niste oameni au jignit alti oameni doar pentru ca au indraznit sa aiba preferinte si, mai ales, sa vorbeasca despre ele.

Nu ne facem niciun serviciu daca ne dam superiori. Din contra, modestia si umilinta (nu in sensul de lipsa de coloana vertebrala) ar puea sa ne aduca intelepciune si sa facem lucrurile mai bine, mai asezat, mai durabil. Trainicia aia pe care o plangem, stabilitatea dupa care tanjim cu totii, se duce naibii de suflet daca nu incepem sa ne cunoastem lungul nasului. Razboaiele au avut prea putine armistitii care conteaza si in luptele dintre noi toti, cineva a castigat si cineva a pierdut.

Daca devenim mai responsabili, am putea castiga cu totii.

Da, atat de tare m-a enervat taximetristul de ieri, care mi spunea ca el are dreptul sa se planga si sa injure, in timp ce arunca un pet pe geamul masinii. Am sunat la dispecerat de fata cu el si i-am facut reclamatie. Posibil sa nu i se fi intamplat nimic, desi doamna l-a chemat prin statie la sediu. Macar n-am mai stat cu mainile in san si am incercat sa fac ceva.

Tweet